Acasa la Irina Pacurariu si Ticu Lacatusu

In exclusivitate pentru VIVA!, Irina Pacurariu (42) si Ticu Lacatusu (49) s-au lasat fotografiati acasa la Piatra Neamt, dar si la cabana Ecolog de la Cheile Sugaului, unde isi petrec o mare parte a timpului liber, impreuna cu cele doua fiice, Petra (3) si Carina (10). Ma simt acasa unde sunt ei toti. Conteaza cine e in jurul tau, cine are nevoie de tine, cine iti consuma energia pentru ca apoi sa te reincarce. (Irina) La 40 de ani, ti-ai luat un an sabatic. De ce? Ai trait criza femeii de 40? Aveam aproape 40 de ani si nu statusem niciodata pe loc mai mult de cateva zile. Nascusem al doilea copil, ajutorul mamei mele era mai putin solid, pentru ca nu mai este atat de tanara ca atunci cand s-a nascut Carina, decisesem sa ne mutam in alt oras, aveam nevoie de timp... Cat de-spre criza, am avut o criza la 40 de ani cand mi-au furat toate actele si portofelul la Paris, unde sarbatoream cu mama si cu toata familia. (rade) Criza a tinut o noapte, pana mi-am facut actele din nou, deoarece a doua zi trebuia sa ma intorc in tara. Acum, de cand aveti doi copii, Ticu imi spunea ca nu stie daca o sa mai plece... Pai nu mai pleaca fiindca a terminat planeta! (rade) Eu nu l-am tras niciodata de maneca pe Ticu pentru responsabilitatile de acasa. Stie si singur ca avem doi copii mici care au nevoie de doi parinti. Sunt sigura ca o sa faca lucruri care nu o sa puna pe nimeni in pericol, dar o sa-i dea si lui bucuria de a descoperi, bucurie care nu cred ca poate fi compensata cu nimic. Cand vorbiti mai des la telefon? Cand e plecat sau cand sunteti acasa? Vorbim mai des cand e plecat. Cand suntem in tara, suntem ocupati. Nu suntem un cuplu care sa-si trimita sms-uri o data la 10 minute. Cand il stii pe Ticu plecat, nu iti este teama pentru viata lui, a familiei? Cele mai sfasietoare momente sunt cele in care stii ca le e foarte rau, ca e furtuna, ca nu pot merge mai departe si ca nu poti sa controlezi nimic. Trebui doar sa crezi ca vor lua cea mai buna decizie, ca sunt oameni care stiu ce fac. Ati trait multe povesti impreuna. De ce ti-e cel mai teama ca s-ar putea intampla? Ca nu o sa mai avem destule povesti de aici inainte. INTERVIU CU UN ALPINIST Ticu, care sunt cuvintele pe care le spui familiei inainte de a pleca intr-o expeditie? Eu nu sunt un om care vorbeste foarte mult. Nu-mi plac despartirile lungi, lacrimogene, siropoase. In plus, acum te ajuta si tehnologia sa tii contactul cu cei de acasa mult mai usor. In anii ’90 era mult mai dificil. Ajungeau scrisorile dupa ce ajungeam eu acasa. Uneori le desfaceam eu. Daca ar fi sa compari casnicia cu escaladarea unui munte, unde ai spune ca e mai greu sa reusesti? E greu sa faci echipa de familie. In viata sunt multe greutati care le pot intrece pe cele din alpinism. In casnicie nu poti sa dai lectii, e ceva care tine de experientele personale, de modul in care privesti viata si relatia. Nu pot sa dau lectii nimanui si nici eu nu cred ca sunt un exemplu in acest sens din moment ce eram in Hilamaya cand s-a nascut a doua fetita, Petra. Am fost norocos ca m-a inteles. (zambeste) Iti pare rau ca nu ai fost cu Irina atunci? Normal, trebuia sa fiu langa Irina, asa vad oamenii lucrurile. Dar eu nu le vad in modul in care le vad toti oamenii. S-a putut si asa si a fost bine. Dar mi-am luat revansa dupa un an cand am urcat un varf in premiera si l-am botezat cu numele Petrei. Consider ca m-am compensat cumva. Irina te intelege pana la capat? Da, face eforturi si, in general, reuseste sa ma inteleaga. Dar tu o intelegi? Si ea are o meserie care o tine mult timp departe de casa... O inteleg fara sa fac eforturi foarte mari. Inteleg foarte multe chestii, sunt un tip destul de intelegator. Dupa ce in 20 de ani de activitate ai atins cele mai inalte varfuri de pe cele 7 continente, spui ca nu-ti mai faci planuri pe termen lung.Totusi, care e urmatoarea expeditie? Acum am planuri pe termen scurt, care nu tin neaparat de alpinism: documentari, filme, o carte pe care vreau demult sa o scriu, tabere pentru tineret si copii in Cheile Bicazului si Cheile Sugaului, un proiect pentru un muzeu alpin la Piatra Neamt. Expeditiile viitoare raman deocamdata secrete. (rade) In casnicie nu poti sa dai lectii, e ceva care tine de experientele personale, de modul in care privesti viata si relatia. (Ticu) Cum ti-ar placea sa fii recunoscut? Ca alpinist sau ca geolog? Ar fi pe jumatate, important e sa fii om. In geologie nu mai lucrez demult, alpinism inca mai fac, dar e bine sa faci alpinism cu ochii geologului si sa intelegi mai bine natura. Care a fost cel mai greu moment pe care l-ai avut si in care ai crezut ca totul se poate sfarsi? Nu a fost doar un singur moment. E greu de spus... In multe expeditii, mai ales in cele mai dure din Himalaya, au fost momente critice, la limita. In ’94, pe Everest a fost o avalansa foarte mare, dar din fericire nu eram in traseu, ci in tabara de baza. A fost o cadere de zapada de 2.000 de metri, dupa care toti colegii s-au retras si am incercat un alt traseu. In ’92, la prima experienta cu Himalaya, am avut o vreme foarte proasta, cu degeraturi si cu o ninsoare abundenta care ne-a acoperit corturile. Pericolele acestea inerente in alpinism, in Himalaya se amplifica. In ultima expeditie in Groenlanda, tu si Cornel Coman, partenerul tau, ati ramas blocati 5 zile in cort din cauza vremii ne-favorabile. Despre ce ati vorbit amandoi in tot acest timp? In astfel de situatii este nevoie ca persoanele sa fie compatibile, sa se cunoasca, sa se suporte. Noi ne-am inteles, pentru ca ne cunoastem si ne respectam, el mi-a fost mie si antrenor, a fost membru al primei expeditii romanesti in Himalaya, este o persoana inteligenta, hotarata. Mi-a placut ca s-a incumetat la asa ceva la 60 de ani. Dupa ce ti-ai testat limitele de atatea ori, care crezi ca e cel mai greu lucru in viata? Uneori e greu cand vrei sa construiesti ceva chiar aici, acasa... Ma chinui sa fac muzeul alpin de 15 ani, dar nu am gasit nici un fel de sprijin. Stiu ca sunt probleme si cu eco-sistemul rezervatiei... Asa este, din pacate, la un moment dat, cand interesul privat s-a confruntat cu cel public, de mediu, cel privat a invins. Statul a cedat presiunilor de ordin economic si acum, in acest habitat natural, se exploateaza apa, distrugand-se echilibrul natural. Te simti invins, dezamagit, ai fi putut sa faci mai mult? Eu as fi putut sa fac mai mult, dar nu mi s-a parut normal ca totul sa pice pe un singur om sau pe organizatia noastra. Ma asteptam ca oamenii care sunt platiti din bani publici sa apere ce are mai de pret tara asta: ariile protejate, piesele de patrimoniu natural. Noi am semnalat totul, nu ne-am lasat corupti, am incercat sa-i facem pe asa-zisii investitori sa protejeze si ei habitatul, dar din pacate a fost neglijat total. E mai greu sa escaladezi un munte sau sa convingi structurile statului din Romania sa respecte acest habitat? Muntele este un adversar corect si, chiar daca riscurile sunt maxime, armele sunt bazate pe fair-play si stii la ce sa te astepti. Aici, in lumea de jos, este legea junglei care guverneaza lupta si de multe ori e mult mai greu sa reusesti aici, cand apar de multe ori interese meschine in care toti incearca sa coboare natura si muntele la nivelul lor pentru a-si satisface interesul privat, personal. Luana Danet, Fotograf: Radu Chindris. Machiaj si coafura asigurate de Centrul ANNASPA Piatra Neamt www.annaspa.ro Priviti din afara, sunt o familie atipica, aproape de neinteles pentru cei care isi petrec viata intre birou si casa, cu o scurta oprire la alimentara sau la farmacie. De fapt, daca ar fi dupa ei, magazinele mentionate ar putea sa dea faliment. Sunt intr-o forma fizica excelenta, semn ca nu agreeaza alimentele ambalate si nu au nevoie niciodata de medicamente tocmai pentru ca duc o viata sanatoasa. In schimb, magazinele de sport ar avea mare succes. De fapt, Ticu chiar este distribuitorul in Romania celebrului brand de echipament sportiv Vaude. In plus, au caiace, biciclete si schiuri si nu se dau in laturi de la niciun fel de miscare. Asa ca ne-am conformat si noi si am facut un tur de forta intre apartamentul de la Piatra Neamt – un adevarat muzeu plin de amintiri adunate de Ticu in 20 de ani de expeditii, si cabana Ecolog din rezervatia Cheile Sugaului-Munticelu, aflata in custodia Clubului Montan Roman, al carui presedinte este Ticu. La finalul drumetiei noastre, nici cel mai experimentat alpinist roman nu a reusit sa „escaladeze” programul de somn al Petrei, astfel incat interviul cu cei doi parinti s-a desfasurat separat. INTERVIU CU UN JURNALIST Irina, la vara, va fi gata noua voastra casa din afara orasului Piatra Neamt. Va fi un proiect eco, care respecta filosofia rezervatiei de care va ocupati? Desigur! Intai ne-am interesat cum am putea incalzi casa cu energie regenerabila si apoi ne-am apucat de construit. Amplasamentul este minunat, abia asteptam sa facem schi fond pe dealurile din imprejurimi. Esti in continua miscare intre Piatra Neamt si Bucuresti. Unde te simti acasa? Ma simt acasa unde sunt ei toti. Conteaza cine e in jurul tau, cine are nevoie de tine, cine iti consuma energia pentru ca apoi sa te reincarce (rade). De fapt, despre asta e vorba intr-o familie care are mai mult de un copil! Cum e de cand a venit pe lume Petra? A fost greu la inceput, deoarece diferenta de varsta dintre ea si Carina este de 7 ani. Nu-mi inchipuisem cat de provocator poate fi sa ai un copil care se simte dat la o parte si unul nou care inca nu isi gaseste locul. Cand trebuie sa te imparti la doi, lucrurile devin complicate. Te consideri o mama buna? Cred ca sunt o mama relaxata care nu se intreaba atat de des, precum altele, daca face bine ceea ce face. Sigur ca se intampla sa-mi pierd cumpatul, nu e cazul sa idealizam. Ti-ai pierdut cumpatul cand tu erai la spital sa o nasti pe Petra si Ticu era in expeditie in Nepal? Nu, pur si simplu s-a intamplat, expeditia nu se putea realiza decat in lunile acelea, apoi venea musonul si era imposibil de facut escalada acolo. Nu am considerat ca las de la mine. Suntem mult mai putin pasionali in astfel de situatii decat restul lumii. Eu am nascut de doua ori fara sa povestesc nimanui ca ma duc sa nasc. M-am urcat in masina si m-am dus la spital. Nu ai anuntat-o nici macar pe mama ta? Nu! Tocmai aceste lucruri trebuiau evitate. E o sarcina in plus sa-i tii pe cei din jur sub control. Atata vreme cat nu stiu ce se intampla, ei sunt linistiti, eu sunt linistita ca ei sunt bine si totul e perfect.