Acasa la Anastasia Soare

Cunoscuta femeie de afaceri a deschis, in exclusivitate pentru o publicatie din Romania, usa locuintei sale de la Hollywood. Intra intr-o atmosfera americana, in care limita dintre business si placere a disparut demult. „Imi lipseste timpul. Mi-as dori ca ziua sa fie de 30-38 de ore, pentru ca sunt prea multe lucruri pe care imi doresc sa le fac.” Noua, romanilor, ne place statutul de „proprietar”. Americanilor cel de „chirias”. De ce? Si pentru americani statutul de proprietar este ,,The American Dream”, dar casele sunt foarte scumpe, asa ca le este relativ mai usor sa fie chiriasi. Dintre cei care vor sa fie proprietari, 99% iau imprumuturi de la banca, cu 20% avans si 80% credit pe 30 de ani. Altii prefera sa ia credit, chiar daca au banii jos, pentru a investi intr-o afacere si a deduce ulterior ratele ipotecare din business. O casa modesta in Los Angeles poate ajunge sa coste, in final, chiar si 500.000 de dolari, pentru ca platesti bancii dublu fata de suma imprumutata. La rata lunara de 2.500-3.000 de dolari se adauga asigurarea, utilitatile, gradinarul, plus impozitul si reparatiile periodice. Este foarte scump, in conditiile in care, in aceeasi zona, poti gasi un apartament cu 1.200-1.500 de dolari pe luna (plus 100 de dolari cheltuielile cu apa, gazul si electricitatea), iar proprietarul se ocupa de toate reparatiile. Nu e vorba ca americanilor nu le-ar placea statutul de proprietar, doar ca le este mai comod si ieftin sa inchirieze. Ai obiecte pe care le-ai luat cu tine din Romania? Sunt lucruri pe care le pastrezi, din copilarie, de pilda? In 1989 am venit din Romania cu o lada imensa plina cu vesela fina de portelan si cristaluri. La cutremurul din Los Angeles din 1994, totul s-a distrus, iar asta m-a invatat o lectie pretioasa: in afara de familie si de tine insati, totul este relativ in aceasta viata. Ziua de maine este un teren nesigur pentru planuri. Drumul lung pe care am pornit eu in viata m-a obligat sa am o atitudine spartana pentru a depasi obstacolele si mi-a dovedit ca poti trece peste orice daca ai destula tarie de caracter. Indiferent de sex, apartenenta etnica sau stare sociala, viata este o lupta continua pentru supravietuire. In ultimii 20 de ani, am avut zile in care adormeam cu sentimentul ca ma aflu la capatul puterilor, iar a doua zi ma trezeam cu lacrimile uscate pe fata de perna si o luam de la capat ca si cum ar fi fost un vis urat. Ca spartanii din ,,300”, eram hotarata sa lupt pana la ultima suflare. In definitiv, ce aveam de pierdut? Ai des musafiri? Am auzit ca petrecerile tale sunt faimoase... Ai prieteni multi? Am foarte multi oaspeti de business, insa majoritatea celor cu care fac afaceri imi sunt prieteni, asa ca atmosfera este mereu placuta. La petrecerile intime, fara componenta business, imi place sa si gatesc. Prietenii mei sunt cei care imi tin viata in echilibru. Imi plac petrecerile de Hollywood, pentru ca ma aflu in preajma clientelor mele, dar ma bucur la fel de mult de o nunta macedoneasca. Dau petreceri cu fiica mea, Claudia, cu nepoata mea, Raluca, si sotul ei, Vlad, cu Tino, un vechi coleg de liceu care lucreaza de 13 ani in companie, dar si cu multi prieteni americani. Simt ca traiesc intre doua lumi diferite si fiecare vine cu bucuriile ei. De exemplu: ieri seara am cinat cu Suzana, prietena mea de-o viata, iar astazi am fost acasa la Sharon Stone, unde am vorbit ore-n sir despre carti. Sharon e o persoana incredibila: frumoasa, inteligenta si cu mult rafinament. Pe amandoua - Suzana si Sharon - le iubesc la fel. Indiferent daca suntem staruri sau oameni obisnuiti, cu totii ne dorim, pana la urma, aceleasi lucruri: sa fim acceptati asa cum suntem, sa ne simtim iubiti si sa fim cu adevarat intelesi de toti cei dragi din jurul nostru. Te-ai mutat des, Anastasia, nu-i asa? Incepand chiar cu mutatul dramatic, cu desprinderea totala de tara… Unde ai locuit cel mai bine? Cand ti-ai facut casa ta, in America? Incepand cu sosirea in America, acum 20 de ani, pot spune ca viata mea a stat sub semnul mutarilor. Cu cele mai multe am fost nevoita sa ma obisnuiesc, pentru ca nu mai era loc de intors. In 1989 am trecut de la casa din Romania la apartamentul din L.A., care imi dadea o senzatie de claustrofobie. Apoi am fost nevoita sa ma mut din nou, in 1994, din cauza cutremurului care a afectat cladirea. Traumatizate de eveniment, toate trei - eu, mama si fiica mea - ne-am mutat intr-un duplex din Beverly Hills, doar cu actele si cateva fotografii dupa noi. In paralel, am renovat timp de doi ani casa de pe malul marii, din Romania, cu gandul ca ma voi muta acolo in cel mai scurt timp. Dupa o vizita de o luna, mi-am dat seama, insa, ca mi-ar fi imposibil sa ma intorc. Romania era tara mea de suflet, locul copilariei si al prieteniilor mele, dar nu mai puteam da pagina inapoi. Atunci a fost momentul de cumpana, in urma caruia am decis sa-mi deschid primul salon si sa-mi cumpar o casa la poalele Beverly Hills-ului, pe care am decorat-o foarte cochet, stil ,,French Antique”. Dupa trei ani, am cumparat o alta, in stil spaniol, pe care am redecorat-o rapid, pentru ca devenisem deja experta si aveam o echipa de romani de toata isprava, cu care lucrez si astazi. Din pacate, nu aveam liniste din cauza traficului asa ca am vandut-o la fel de repede. A fost o exceptie, pentru ca am o teorie proprie: masina, casa si barbatul nu se tin mai putin de trei ani. Dupa un an de cautari, am gasit casa in care locuiesc deja de sapte ani. Pentru ca are 500 de metri patrati, mi-a luat cam sase luni sa o renovez in stil contemporan si ar cam fi timpul sa mai fac niste schimbari. In primul rand, sa maresc dressing-ul, care nu poate fi niciodata prea mare pentru o femeie, apoi sa gasesc un loc potrivit in curte unui semn ,,HOLLYWOOD” vintage, de sase metri, pe care l-am cumparat la o licitatie si sa modific exteriorul casei fara sa schimb stilul contemporan. Am depasit cu patru ani ,,termenul de gratie” de trei ani, dar am avut un alt proiect care m-a tinut pe loc: amenajarea unei cladiri de 700 de metri patrati pentru birourile companiei, bineinteles cu un salon Anastasia la parter, plus depozitul de produse cosmetice, de 1.500 de metri patrati. In Romania am construit Pensiunea Alfa, alaturi de verii mei, Cati si Vali Rosu, care au executat cu maestrie toate indicatiile de design. Se afla la iesirea din Mamaia, pe malul lacului, si acolo ma cazez de cate ori vin prin Romania. „Nu mi-e frica de munca sau de incercari, chiar ma provoaca acelea bine calculate. Imi place sa incurajez alte femei sa-si implineasca visurile. Acum te-ai apucat si de actiuni caritabile si apreciez ca le faci in asa fel incat ii ajuti pe altii sa se ajute singuri… Ne dai amanunte? In cateva cuvinte, fundatia de caritate strange bani pentru a plati cursuri de cosmetica tuturor tinerilor care, la varsta de 18 ani, sunt dati afara din orfelinate. Am inceput sa scriu o carte, iar sumele obtinute din vanzari se vor duce, integral, tot catre aceasta cauza. Colegele ma roaga sa te intreb: cate pensete ai in casa si cati metri are dressing-ul tau? Am foarte multe pensete in casa, plus in masina si neaparat cate una in fiecare poseta (si am o colectie intreaga de posete!). Dressing-ul este maricel, dar nu suficient de mare, am deja planuri pentru a-l extinde. Cate saloane ai in America? In Los Angeles am doua saloane, iar in toata America detin 75 de ,,studiouri de sprancene” (Brow Studios), care vand produsele si au 1-5 cosmeticiene care fac sprancene. Toate aceste studiouri sunt in cadrul lantului de magazine Nordstrom. In New York avem doua saloane in Sephora, plus inca 16 in Japonia, unul in Hong Kong, unul in Thailanda si am inceput expasiunea in Australia. In martie deschidem primul salon in Mexico City. Produsele se vand in 800 de magazine din SUA si 600 din Europa si Asia. Pentru viitorul apropiat, imi doresc sa vad produsele Anastasia in fiecare tara, avand in vedere ca in ultimii 20 de ani am reinventat, practic, sprancenele, transformand arcuirea lor intr-un act artistic. „Salonul din Bucuresti, din Hotelul Radisson, are mare cautare. Doresc sa deschid saloane in toata tara si facem, la momentul acesta, demersuri de a gasi locatiile cele mai potrivite in Constanta, Timisoara, Brasov.“ Anastasia, succesul e frumos, celebritatea este dulce. Tu le ai pe toate. E asa cum descriu sau e doar o imagine? Ce e in spate? Din interior, cariera si viata mea personala arata exact asa cum se percep si din afara. Nu pun nimic in scena pentru gusturile unui anumit public, doar imi traiesc realitatea, cat mai sincer si asumat. Incerc sa-mi pastrez luciditatea si cand savurez un succes, dar si cand incerc sa trec peste un hop, fiindca si una si cealalta sunt componente inevitabile ale drumului spre varf. Acum 20 de ani am luat decizia de a infrunta orice mi-ar scoate in cale viata, iar de atunci incoace exact asta am si facut. In orice colt al lumii traiesti, viata este un mare test de rezistenta. Aproape ca te provoaca: ,,Ia sa vedem cat de mult poti duce!”. Iti arunca mingi la foc automat si, in functie de maiestria cu care esti pe faza ca sa i le arunci inapoi, treci la nivelul urmator sau parasesti turneul. Vorba regretatului Toma Caragiu: ,,Asa e in tenis”. Cristina Stanciulescu, Fotograf: Tadashi Tawarayama, Coafura: Jiwon Song (Salon Anastasia), Makeup: Alex Chavez (Salon Anastasia)