Cine crede că e ușor să ajungi în vârf se înșală amarnic! Andra, INNA și Marius Moga se pregătesc pentru startul celui de-al treilea sezon „Vocea României Junior și au rememorat, special pentru cititorii VIVA!, momentele-cheie ale carierei lor, cu toate sacrificiile, suișurile și coborâșurile. Dar asta nu e tot! Cum reușesc să îmbine cu succes cariera cu viața profesională? Aflați totul în interviul de mai jos!
Care a fost cel mai greu moment pentru tine, la „Vocea României Junior?
Experiența a fost pozitivă. Copiii au acest talent deosebit de a te încărca, de a te bucura, mai ales când dau tot ce pot pe scenă. Momente grele au fost în fiecare emisiune în care, din păcate, trebuia să anunțăm un participant că trebuie să mai lucreze, să mai exerseze. Dar, cu multe încurajări, toți se ambiționau și promiteau că vor fi mai buni.
Cum a fost copilăria ta, din punct de vedere muzical? Ce sacrificii ai făcut?
Foarte veselă. În casa noastră mereu se cânta, se dansa, se râdea. Tatăl și fratele meu erau eroii mei, cântau muzică populară ca nimeni altcineva, mi se părea mie, și m-au inspirat să fiu și eu însămi atunci când cânt. Să mă bucur de asta. Nu aș zice că am făcut sacrificii, pentru că am făcut cu foarte mult suflet totul. A fost greu, da, să merg cu tatăl meu cu trenul din oraș în oraș, unde aveam concerte, uneori adormeam, ruptă de oboseală, chiar pe peron, în brațele tatălui meu, iar a două zi mergeam la școală, dar îmi trăiam și visul, și nimic nu se poate compara cu asta.
Privind în urmă… Simți că ți-a lipsit ceva în anii copilăriei și ai adolescenței?
Cred că acum, la 30 de ani, încă mă simt ca un copil, poate și pentru că atunci eram atât de concentrată pe muzică, iar acum recuperez. Mă joc cu copiii mei, ies în oraș cu prietenii sau cu soțul meu, când lăsăm copiii cu bunicii, și mă simt ca la balul bobocilor. Îmi vine să dansez, să stau până la răsărit… Până la urmă, mai bine mai târziu decât niciodată, nu?
Ești mamă… Cât de greu este să-i spui „nu unui copil? Tu cum procedezi cu micuții tăi?
Nu e greu atunci când te gândești la binele celui mic. Ei au nevoie de reguli, trebuie protejați, și ăsta e rolul nostru ca adulți.
Aveți discuții în familie, tu și Cătălin, atunci când vine vorba despre copii? Că unul îi răsfață mai mult și altul e mai sever, spre exemplu?
Nu, facem echipă foarte bună și când e vorba despre creșterea copiilor.
Bănuiesc că și la voi în cuplu mai sunt mici neînțelegeri… De la ce pornesc și cum le gestionați? Cine cedează și cine e mai încăpățânat?
De obicei, cel mai obosit are mai puțină răbdare. Deci oricare dintre noi poate fi iritat sau neînțelegător, dar niciodată nu escaladează conflictele, sunt certuri copilărești. În general, cred că eu cedez mai repede însă.
Cât de greu este să ai o carieră de invidiat, cu multe concerte, emisiuni TV, dar și o familie fericită? Aveți, de exemplu, ritualurile voastre, de la care nu vă abateți?
Eu și Cătălin avem aceste profesii de când ne știm și nu ne dăm seama cum ar fi fost să fi făcut altceva, de exemplu, să fi fost contabili sau ingineri. Sunt convinsă că orice profesie ți se pare însă ușoară când îți place mult ce faci și toate au provocările lor. Eu nu am ritualurile mele, încerc să fac pauze vocale cât de des, să îmi menajez vocea, dar, având copii acasă, nu prea reușesc.
Tu și Cătălin vă oferiți sfaturi reciproc și pe plan profesional? L-am văzut pe el extrem de implicat în concertele tale…
Da, suntem foarte uniți și ne consultăm în legătură cu orice. De altfel, la ultimele mele concerte la Sala Palatului, el a fost trup și suflet alături de mine. Suntem cei mai buni prieteni, nu doar soț și soție.
Cum au înțeles copiii faptul că tu lipsești destul de mult de acasă? Cum le-ai explicat?
Eu am perioade în care sunt foarte ocupată, de exemplu, filmări care țin până noaptea, foarte târziu, sau concerte departe de oraș, și atunci lipsesc un weekend, dar apoi recuperez și stau acasă mai multe zile. David și Eva nu resimt meseria mea în mod ciudat, sunt acolo când învață ceva nou, când fac febră și trebuie îngrijiți, când vor să se joace sau când fac baie. În plus, ei mă văd la televizor sau pe Youtube și știu că mama lor e artistă!
Anul acesta, în august, chiar de ziua ta, tu și Cătălin aniversați un deceniu de căsnicie. Cum ai descrie cei zece ani, în câteva cuvinte?
10 ani magici, de bucurii, fericire pură.
V-ați gândit să sărbătoriți evenimentul într-un mod special?
Eu nu m-am gândit, dar sper ca soțul să îmi facă o surpriză. Ești cea mai iubită artistă din România… Sunt momente în care simți acest fapt ca o greutate, pe umerii tăi? Sunt copleșită de acest compliment. Mă bucur enorm dacă publicul apreciază dedicarea mea pentru muzică și faptul că iubesc sincer să mă întâlnesc cu fanii mei, să îi aud cântând la concertele mele, să facem poze împreună. Nu cred că pot fi cumva îngreunată de energia pozitivă pe care mi-o transmit oamenii.
Ai debutat cu o piesă compusă de Costi Ioniță, pe când aveai doar 14 ani. Ce amintiri ai din perioada respectivă, ce visuri aveai atunci?
Îmi amintesc ce greu mi-era să decid cum să pornesc pe acest drum și cât de mult m-au ajutat cei care mă iubeau. Părinții mei, în primul rând, și Costi, ca producător, alți compozitori și prieteni din domeniu care îmi explicau cu ce se mănâncă meseria asta, ca să zic așa. Visul meu era să ajung unde sunt acum, să cânt ce muzică îmi place, să lansez albume, să susțin concerte. Și, iată, a devenit realitate.
Care a fost cel mai greu, dar și cel mai emoționant moment al carierei tale?
Unele dintre cele mai emoționante au fost concertele mari la Sala Palatului, dar și concertul caritabil de la Ateneul Român. Am avut emoții mari și am simțit presiunea de a mă depăși pe mine însămi.
Cum i-ai caracteriza pe colegii tăi de la „Vocea României Junior?
Sunt oameni pe care îi apreciez mult, cu umor și multă carismă. Ca antrenori au arătat că cei mici au multe de învățat de la ei. Îmi sunt foarte dragi, și INNA, și Marius.