Andra, David şi Măruţă – Aşteptând-o pe Eva

 

I-am întâlnit pe Andra și pe Cătălin Măruță într-o frumoasă seară de mai într-o cafenea: veniseră împreună cu băiețelul lor de 4 ani, David, și cu bona lui. Cât s-a dus Cătălin să-l lase pe David la locul de joacă, mă pregăteam să-i țin de urât Andrei când un ins bizar, îmbră­cat într-o salopetă de camuflaj, a început să vorbească cu ea de parcă ar fi fost vechi cunoștințe. Abia peste câteva mo­mente am realizat că, deși nu-l cunoștea, Andra i-a ascultat cu zâmbetul pe buze perorația ininteligibilă, după care a con­cluzionat: „Mi se întâmplă de-astea destul de des… Apoi a venit Cătălin și mi-a arătat mândru ecografia Evei, iar eu am remarcat că telefonul lui mobil este pro­tejat de o carcasă pe care este imprimată fotografia Andrei. La finalul discuției, David, întors victorios de la locul de joa­că cu o motocicletă de jucărie în mână, și-a exprimat dezinvolt iubirea pentru părinți și a fredonat, împreună cu mama sa, melodia „Avioane de hârtie.

 

Cătălin, spuneai undeva că după 40 de ani vrei să te lași de muncă.

Eu am zis că de la 40 de ani aș vrea să mă odihnesc și să mă ocup mai mult de familie. Și că mi-ar plăcea să fiu într-o perpetuă vacanță. Desigur, asta nu în­seamnă că n-o să mai muncesc nicio­dată. Dar de la 40 de ani mă voi gândi foarte bine ce voi face mai departe.

 

Deci nu ești obosit, nemulțumit de ceea ce faci, plictisit…

Nu. Eu fac emisiuni în direct de aproape 17 ani. Însă o viață avem, care începe în punctul A și se termină în punctul B. De dincolo nu s-a întors nimeni să ne spună cum e, deci singurul lucru cu care rămâi sunt amintirile. Mie îmi place enorm de mult ceea ce fac, dar vreau să am mai multe amintiri cu familia mea, mai ales că acum o să vină pe lume și fetița noastră.

 

Eu credeam că v-ați înțeles: Andra, tu muncești, Cătălin intră în vacanță.

Andra: Ha, ha, mie mi-ar plăcea. Eu tânjesc după momentele în care suntem împreună cu toții, că amândoi avem un program foarte aglomerat. Dar chiar dacă i-aș spune să stea acasă, nu cred că ar putea.

Cătălin: Știi cum ar trebui să fie? Să stai pe o terasă, eventual pe malul mării, să te uiți în zare și să-ți spui: am 40 de ani, fac ce vreau eu, cum vreau eu, când vreau eu. În momentul de față, e dificil să-mi iau o zi liberă, fiind vorba despre o emisiune zilnică, trebuie să fiu acolo. Însă îmi place foarte tare ceea ce fac și de aceea continui.

A: Nu cred că poți face ce face Cătălin fără să îți placă. Văzându-l cât e de im­plicat, că muncește de dimineață de la 9 până seara la 9, îl admir foarte mult.

 

„Ce îmi doresc? Să fac un CONCERT la Sala Palatului, la anul, să-mi măresc TRUPA de instrumentiști…, mărturisește Andra.

Dar și tu ai un program destul de încărcat: înregistrări, concerte, Ro­mânii au talent…

A: Da, dar nu în fiecare zi. La sfârșitul verii avem preselecții în fiecare weekend, după care vin semifinalele, în anul urmă­tor. Eu m-am obișnuit cu ritmul acesta. La mine weekendurile sunt mai aglo­merate, în rest programul e mai lejer – apariții la radio, videoclipuri, reclame și, bineînțeles, shooting-uri pentru Viva…

C: Nici ei nu îi e ușor, pentru că are con­certe în țară și sunt mii de kilometri pe care îi face cu mașina, fiindcă nu sunt zboruri către toate localitățile în care cântă.

A: E adevărat, dar și eu fac asta din plă­cere.

C: Concluzia e că nu sunt eu cel mai bo­gat om din lume, dar vreau să adun cele mai multe amintiri. Foarte important e că nici eu, nici Andra, nu suntem lacomi. Nu banii contează, nu ei sunt pe primul loc, punem pasiune în ceea ce facem și lucrul acesta ne ajută.

 

Apropo de bani: spuneai într-un in­terviu că la Realitatea câștigai foarte mult ‒ sute de mii de euro. Așa e?

Era un contract extrem de avantajos, eram plătit în avans pe trei ani de zile. Puteam să fac emisiunea sau nu, eram plătit oricum. Dar am preferat să renunț, pentru că în puținele luni cât am stat acolo am ajuns la concluzia că nu e lo­cul meu acolo, că pentru mine contează, în primul rând, să pun suflet în ceea ce fac. Nu mă interesau banii, eu voiam să mă trezesc dimineața cu poftă de mers la muncă și să mă sune prietenii să-mi spu­nă că le-a plăcut emisiunea, asta conta mai mult decât orice salariu.

 

Dar erau multe chestii haioase cu politicienii, ca aceea în care l-ai pus pe Mircea Geoană să-i dea bip lui Ion Iliescu, să vedeți dacă îl sună Iliescu înapoi…

C: Postul era axat pe știri, iar eu sunt om de divertisment și felul acela atipic în care îi prezentam pe politicieni părea că rupe linia generală, care avea o anumită dinamică ‒ și apăream eu, așa, cu o oază de relaxare… Când m-am dus la Vântu şi i-am zis că vreau să plec, m-a întrebat dacă sunt nemulțumit de salariu. Eu nu visam că voi câștiga vreodată câți bani câștigam atunci, așa că i-am zis că nu e vorba de bani, dar nu sunt fericit. Și mi s-a spus atunci: „Ești unul dintre puținii care nu urmăresc banii. Tu ai suflet… Eu voiam să mă întorc la TVR2, să câștig 10 milioane pe lună, dar să mă trezesc cu zâmbetul pe buze. Fericirea nu înseamnă bani. De cele mai multe ori, banii înseamnă nefericire.

A: Acum să nu înțelegi că nu ne place să avem un confort, dar nu vrem să în­călcăm anumite principii pentru bani. Dumnezeu chiar a fost bun cu noi, ne-a dat șansa să fim fericiți cu munca pe care o facem și să fim răsplătiți pentru asta.

 

„Mie îmi place ENORM de mult ceea ce fac, dar vreau să am mai multe amintiri cu FAMILIA mea, mai ales că acum o să vină pe lume și fetița noastră. (Cătălin)

 

Cătălin, cum a decurs întâlnirea cu Adrian Sârbu, când ai venit în ProTV?

Întâlnirea cu Adrian Sârbu a fost foar­te interesantă. Mi-a spus „Poți fi mai bun decât mulți oameni de televiziu­ne, eu cred în tine. Emisiunea mea de pe TVR2 avea succes și mai multe televiziuni au vrut să o mute pe tron­sonul lor. Oamenilor li se părea că e ceva nou, era perioada când apăreau fețe noi. Mie mi-a plăcut dintotdeauna ProTV-ul (știam până și cine lucrează la lumini și la sunet la fiecare emisiune, pentru că urmăream până și genericul

de final) și încercam să fac la TVR2 ce făceau ei. Când m-a sunat Mona Segall și m-a chemat să fac un pilot, nu mi-a fost ușor să le spun din nou celor de la TVR că plec (mai făcusem asta o dată când plecasem la Realitatea). Nu era fair-play, nu mă simțeam confortabil, dar visul meu era să lucrez la ProTV și, chiar dacă aș fi făcut emisiunea o singură zi, mi-aș fi îndeplinit visul și asta era tot ce conta. Însă nu m-am despărțit ușor de TVR: când am plecat, țin minte că era seară, eram singur și am trecut pe la

machiaj, pe la studiouri, pe la recuzită, și mângâiam pereții clădirilor, cu ochii în lacrimi…

 

Astăzi ai mai veni în ProTV?

Da, bineînțeles.

 

După toată furtuna care a fost aco­lo în ultimul an și jumătate? Cum te-au afectat schimbările prin care a trecut postul?

M-au afectat, pentru că sunt oameni cu care am lucrat mulți ani. În același timp, oamenii își aleg drumul, unii fiindcă vor, alții fiindcă sunt nevoiți. Dar ProTV este numărul unu în România, face niște produse pe care alte televiziuni nu pot să le facă. Lucrăm cu o echipă de oameni senzaționali și nici eu, nici Andra nu pără­sim corabia când e greu, mergem înainte.

 

Ce ai simțit când l-ai văzut pe Adrian Sârbu ridicând mâinile încătușate?

C: E dureros pentru oricine, cred, să vezi că oameni pe care îi cunoști și cu care ai lucrat se află în situații dificile.

 

Emisiunea ta are succes, dar e și foarte criticată. Ce anume îți place la ceea ce faci? Ce îți oferă satisfacție profesională?

Televiziunea nu e un mediu academic. Nu e profesorul, nu e mama sau bunica, să te învețe ce e bine să faci în viață. Te­leviziunea îți arată ce poate fi bun și ce poate fi rău, e absurd să fugim de realita­te, de teamă că prezentarea unor oameni mai picanți, mai duri sau mai necăjiți supără anumite persoane mai sensibile. Există această idee, cum că televiziunea face orice pentru audiență. Dar televi­ziunea asta înseamnă, audiență. Există nenumărați ipocriți care spun că vor să vadă la televizor numai premianți și olimpici, și când dai premianți la televi­zor nu se uită, conform audiențelor.

 

Totuși, e distanță mare între ce fă­ceai la TVR2 și îți plăcea și ce faci acum.

Îmi plăcea ce făceam atunci, îmi place și ce fac acum, ți-o spun cu mâna pe ini­mă. Subiectele pe care le tratăm noi se tratează în toată lumea. Înmormântarea lui Michael Jackson a fost transmisă de cele mai importante televiziuni, nu vreau să fac vreo comparație nelalocul ei, am noțiunea evenimentelor. Ce e Kim Kardashian în America?

 

Dar nu cred că în America o vezi pe Kim Kardashian la un post care să fie echivalentul ca importanță al ProTV-ului.

Asta e impresia noastră. Peste tot în lume televiziunile generaliste au platforma lor tabloid. E un public care consumă genul acesta de emisiuni, nu e nimic anapoda. Dacă oamenii nu s-ar uita, te-ar îndem­na pe tine să vii cu altceva, să schimbi.

 

Andra, make a wish.

A: Ce îmi doresc? Să fac un concert la Sala Palatului, la anul, să-mi măresc trupa de instrumentiști și să reuşesc să-mi țin fanii aproape.

 

Se poate spune că muzica a trecut un pic pe planul doi de când ești în juriu la Românii au talent?

Proiectul de televiziune a venit pentru că eu eram apreciată în muzică. În ultimii ani, toate piesele mele au fost numărul 1 – „K la meteo, „Așa e dragostea, „Atâta timp cât mă iubești, „Inevitabil va fi bine (care a stabilit un record de vizualizări pe YouTube în România), „Avioane de hârtie – și acum se pare că „Falava (feat. Naguale) are aceleași șanse. Am speranțe că va ajunge hit și în străinătate, deja se difuzează în câteva țări. Eu cochetez cu televiziunea.

 

„Nu vrem să ÎNCĂLCĂM anumite principiipentru BANI. Dumnezeu chiar a fost bun cu noi, declară Andra.

Dar ești măritată cu muzica…

Da, cu Măruță și cu muzica. Însă emi­siunea mi-a oferit o altă relație cu publi­cul. Și proiectul acesta mi-e foarte drag, pentru că nu trebuie să joc un rol, sunt eu însămi și mă simt la fel de confortabil ca pe scenă.

 

Te simți la fel de confortabil de când a venit Mihaela Rădulescu?

A: Eu simt că am avut și am în conti­nuare locul meu în emisiune. Fiecare avem părerile noastre, care pot fi diferi­te în privința anumitor concurenți, dar nu e vorba de rivalitate, acestea sunt lucrurile care construiesc emisiunea. E un proiect foarte frumos, am ocazia să întâlnesc oameni care dansează, care au tot felul de idei ingenioase, oameni care nu au treabă cu muzica și vin acolo și cântă dumnezeiește ‒ de nenumărate ori am fost impresionată până la lacrimi. E drept, e mult de alergat prin țară, dar eu sunt obișnuită, că fac asta de la cinci ani și e o adevărată bucurie să fiu par­te din acest proiect… De fiecare dată, la preselecții, ne întrebăm: „Mai sunt oa­meni talentați, o să mai găsim pe cine­va? Și întotdeauna e acolo cineva care ne surprinde.

 

DORU IFTIME Foto MARIUS BĂRĂGAN

Stilist SILVIA CRISTESCU

Asistent stilist: SERENA BALAȘI

Coafură: SORIN STRATULAT (ambasador

LOréal Professionnel – Beauty District)

Machiaj: ALEXANDRU ABAGIU (make-up artist oficial LOréal Paris – Beauty District)

Vestimentație Andra: Dana Budeanu

Vestimentație Cătălin: Michael Kors (magazinul Mengotti), Burberry, Cacharel și garderoba personală

Vestimentație David: magazinul Ilinca și Burberry

Fotografiile au fost realizate la Iconic Food Wine & Design. Mulțumim pentru sprijin!