Fiica lui Aurelian Preda, Ana Maria Rosa, trăiește o adevărată dramă de mai bine de trei ani, de când tatăl ei s-a stins.
Cei doi erau foarte apropiați, iar acum tânăra care urmează să împlinească 20 de ani este complet schimbată și maturizată brusc.
Ana Maria Rosa a scris câteva rânduri despre viața ei fără tatăl său.
‘Urmează o viață în care, contrar încurajărilor și convingerilor celor din jur, nu o să mă obișnuiesc niciodată că tati nu mă va mai îmbrățișa.
3 ani și jumătate în care nu am mai avut pe nimeni care să mă motiveze, să îmi fie alături și să fie mândru de realizarile mele, fără să aibă scopuri ascunse.
Toți se întreabă cum de am avut și am puterea de a trece peste moartea celui mai apropiat părinte însă eu trăiesc zilnic cu povara faptului că o parte din mine a murit. Cealalta parte a mea a devenit rece. Am devenit un alt om din toate punctele de vedere și desi am încercat să păstrez măcar o fărâmă din fetița dulce pe care tata o adora a fost și este extrem de dificil să fac asta fără el.
În mai puțin de 3 luni împlinesc 20 de ani. 20 de ani plini de lecții care s-au imprimat în mintea mea odata ce tatal meu a ramas langa mine doar spiritual. Iată că în acești 3 ani si jumatate de atunci, oamenii au apărut și au promis din ce in ce mai mult și au dispărut la fel de repede ca spusele lor. De asta, încrederea mea în oameni a murit odata cu tatal meu. De asta, nu am prieteni, de asta promisiunile mă lasă rece, de asta sunt cine sunt.
Am constatat totuși că a existat o balanță în toate cele întamplate care mi-a oferit un echilibru de care aveam atât de multă nevoie pentru a mă reintegra în societate, pentru a-mi relua activitatea artistică pentru că nopțile nedormite, depresia, atacurile de panică, anxietatea îsi pusesera amprenta total asupra mea. Deși am simțit că viața mea nu mai are sens, am realizat că timpul nu trebuie pierdut, că viața este o călătorie scurtă și e păcat să nu o trăiesc asa cum vreau și cum simt.
Am înțeles că viața nu este fizic pentru totdeauna, că unele șanse nu îți sunt oferite de doua ori și că ar fi bine să profiți de ele atunci cand le primești, că timpul nu se oprește în loc pentru nimeni, că regretele sunt inutile și trebuie să trăiești așa cum simți pentru că într-un final, amintirile sunt singurele care rămân.
Asemenea unei vaze sparte, sufletul nu poate fi peticit dar trebuie să trăiesc frumos alături de cei puțini care mi-au mai rămas și pe care îi iubesc așa cum am încercat în ultimii 3 ani și jumătate chiar dacă uneori am dat greș.
Așa că, nimic nu va mai fi la fel, dar cu sau fără durerea mea veșnică, Pământul nu va înceta din a se învârti.
Iar pe tine, tata, te voi iubi infinit până în ultima zi și dincolo de ea, când, poate, ne vom revedea.
Tata, vei ramâne mereu eroul meu!
Dumnezeu sa te odihneasca în pace!’, a scris afectată Ana Maria Rosa Preda.