Alice Peneacă – Dragostea i-a schimbat viaţa

.

Noua senzație a pictorialelor de modă și a știrilor mondene, subiectul curent al micilor bârfe la o cafea și obiectul unor invidii deloc surprinzătoare pare să trăiască un vis. Alice (24) ne-a povestit în cel fel i-a schimbat viața căsătoria cu Bobby Păunescu, cum a fost prima întâlnire și cum percepe diferența de vârstă dintre ea și soțul ei.

 


Mi-am zis că voi încerca să mă abțin de la previzibila asociere între persona­jul ședinței noastre foto și Alice în Țara Minunilor, dar este foarte greu de evitat paralela. În primul rând, și Alice Peneacă are o pisică (detaliu mult mai important decât pare, dacă stai să te gândești că soțul ei are alergie la pisici), în al doilea rând, chiar trăiește într-un fel un vis. Călătorește în toată lumea grație meseriei de model, pozează pentru branduri importante, este soția lui Bobby Păunescu și poate bea Coca-Cola fără să își facă griji pentru siluetă. Asta am văzut-o cu ochii mei la ședința foto, unde a refuzat apa. Dar asta doar pentru că dormise foarte puțin și reușise performanța de a pierde câteva avioane într-o singură săptâmână. Își mai merită prenumele pe care îl poartă și pen­tru naturalețea și sinceritatea dezarmante pe care le vei descoperi în acest interviu. Aceleași calitați care, alături de cele evi­dente din fotografii, au făcut ca un burlac convins să o ceară în căsătorie după doar trei luni de relație.


 

De câte ori mă uit pe Instagramul tău, te afli în altă țară. Câte țări ai văzut în ultima săptămână și ceva?

Se pun și aeroporturile? (râde) Italia, Ger­mania, Danemarca. A fost groaznică săp­tămâna asta, am pierdut cinci avioane.

 

Călătorești singură?

Da. Rareori apuc să merg în vacanță cu Bobby. Cel puțin în ultimul an a fost foarte greu să ne organizăm, și el are un program încărcat. Cât am lucrat la Mi­lano mai venea în weekend să mă vadă și mergeam împreună la Lugano două zile.


 

Acasă te așteaptă mereu un cățel și o pisică. Animalele au fost dorința ta și Bobby ți-a făcut pe plac?

Pe James, cățelul, îl avea dinainte, eu doar l-am adoptat. Iar pisica a fost dorința mea, am așteptat doi ani să se îndepli­nească. (râde)

 

De ce atâta așteptare pentru o pisică?

Pentru că Bobby are alergie la pisici. I-a fost mai greu la început să se obișnuiască, dar a trecut peste. Acum nu mai are nicio problemă, el e cel care are grijă de ea când sunt eu plecată.


 

Tu ce-ai făcut pentru el, peste ce ai trecut?

Peste foarte multeee, dar nu pot să spun! (râde) De exemplu, am început să mă­nânc legume pentru el, până la 22 de ani nu mâncasem în viața mea legume. Am început să fac asta la rugămintea lui. Îna­inte mâncam pâine, fructe, însă legumele le-am refuzat de mică.

 

Dar peste atenția bruscă din partea presei cum ai trecut?

Sinceră să fiu, aveam emoții la început. Acum… a început să îmi placă. (râde) Să dau interviuri, să vorbesc cu lumea. Mie îmi place oricum să vorbesc cu oamenii, sunt foarte deschisă, dar având în vede­re trecutul lui Bobby și știind ce urmează să fiu întrebată, aveam emoții, îmi era teamă de răutăți. Toată lumea a fost foarte OK, până la urmă nu sunt nici prima nici ultima care trece prin asta.


 

Ce știai despre Bobby Păunescu înain­te să îl cunoști?

Nimic. Știam că ar fi regizor, atât. Nu aveam nici cea mai mică idee cine este el, eu, care de obicei caut pe Google orice. Mama mea știa, în schimb. (râde) M-am dus la ea plângând să-i povestesc, nu-mi venea să cred că mi se întâmplă mie asta, că m-am îndrăgostit de un bărbat mai mare decât mine. Ea s-a speriat inițial, când i-am povestit de vârstă. Am crezut că o să mă dea afară din casă, dar după ce a aflat despre cine este vorba, mama mi-a spus „stai liniștită, e un om foarte bun. Am crezut că diferența de vârstă se va simți, însă nu s-a simțit deloc. Am și uitat, pur și simplu am impresia că e de aceeași vârstă cu mine. Oricum, Bobby are mo­mente în care e foarte copilăros.


 

Cum ar fi momentul în care a postat pe Instagram o poză cu tine de la Elle Style Awards, sub care a scris „my beautiful daughter?

De fiecare dată râdem pe tema asta, are legătură cu o întâmplare. Eram o dată la Cannes și la masă cu noi se mai afla un cu­plu. Cel puțin așa părea, fata stătea pe ge­nunchiul bărbatului, doar că acesta ne-a prezentat-o ca fiind fiica lui. Am crezut că e o glumă, tipa părea să-i fie iubită. Ea era un pic mai mare ca mine, el de vârsta lui Bobby. Eu atunci le-am zis „this is my father, Bobby. De atunci am tot menținut gluma asta. Numai că ei chiar erau tată și fiică, noi nu. Toată seara au crezut că eu și Bobby suntem rude. La un moment dat a plecat Bobby de la masă și tipul m-a întrebat unde a fugit. „Cred că o caută pe mama, i-am răspuns.


 

Știai că la Elle Style Awards premiul îți va fi înmânat de Monica Bârlădeanu, fosta iubită a lui Bobby?

Nu, pentru că nu știam că eu voi câștiga. Aflasem cu o zi înainte că Monica va pre­zenta show-ul, dar nu fusesem anunțată că urmează să iau premiul pentru Cel mai bun model.

 

Cum arăta viața ta acum trei ani pe vremea asta, înainte să îl cunoști pe Bobby?

Nu pot să zic că era la fel, viața mea s-a schimbat foarte mult în bine după ce l-am cunoscut pe el. Eram o fată normală, ca și acum de altfel, munceam (la un moment dat am și locuit în Hong Kong vreo două luni de zile), mergeam în vacanțe, ieșeam în cluburi. Acum nu prea mai ies, nici nu mai am timp și parcă nici nu îmi mai face plăcere, prefer să ies la un restaurant, să stau de vorbă. Pe mine părinții m-au lă­sat de pe la 17, 18 ani să ies în cluburi, am și avut noroc de o soră mai mare care a avut mereu grijă de mine. Nu am exagerat cu nimic niciodată, probabil de aceea mi-a și trecut în mod natural febra clubbing-ului. E foarte multă agitație, nu mai suport fumul. Chiar aștept legea cu interzisul fumatului în spațiile publice. Nu știu dacă Bobby m-a maturizat, el sincer iese mai mult decât mine. (râde) Știi cum e, bărbații se maturizează mai greu.


 

Cum ai ajuns să faci modelling?

Aveam aproape 21 de ani, eram studen­tă la Unarte și făceam cursuri de design vestimentar. M-a văzut cineva, am fost chemată la o agenție, dar acolo mi-au zis „ești mică de înălțime, nu cred că ai vreo șansă. „Ce contează asta atâta timp cât nu fac catwalk, m-am gândit eu. Nu se vede în poze înălțimea, nu cred că și-a dat seama cineva vreodată că am doar 1,70 m. Până atunci nu îmi mai spusese nimeni că sunt mică de statură, am o înălțime normală. „Dar ai o față foarte frumoasă, hai să încercăm totuși, mi-au zis apoi. Așa că am început să lu­crez. Până la urmă mi-am dat seama că pot continua pe cont propriu, nu am avut niciodată contract cu o agenție în țară.


 

Te-ai ocupat singură de contracte, de negocieri, adică?

Vreun an și jumătate, până să mă căsă­toresc, m-am ocupat singură, inclusiv de campania Guess (n.r. a pozat pentru campania globală).

 

A crescut succesul profesional și dato­rită căsătoriei cu Bobby?

Cu siguranță! Nu zic că e cazul meu, dar degeaba ești cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, dacă nu te vede nimeni, dacă stai ascunsă undeva. Trebuie să fii văzută, doar așa îți descoperă lumea potențialul. Până să îl cunosc pe Bobby aveam o cu totul altă impresie despre viață, nu îmi plăcea să mă știe toată lumea, să fiu văzu­tă. Bobby m-a învățat cum să vorbesc cu oamenii, în sensul că m-a învățat să nu-i mai critic pe alții. Știi tu, acele critici co­pilăroase de genul „vai, ce pantofi urâți. (râde) Am început să îmi dau seama că nu asta e cel mai important și să nu am mari așteptări, ca să nu am deziluzii. Viața nu e roz tot timpul.

 

Din afară pare, totuși, roz. Ești fru­moasă, celebră, ai un soț bogat, călătorești în toată lumea. Se vede și de la tine cum se vede de la noi?

E foarte frumos, nu mă pot plânge, nu­mai că îmi doresc foarte mult ca la un moment dat, peste câțiva ani de zile, să ne mutăm în altă țară și să avem timp pen­tru noi doi, să călătorim, să profităm de viață. Nu doar muncă, muncă, muncă… Sunt și alte mentalități în afară, uneori e o idee bună să schimbi locul.

 

Ce țară ai alege?

SUA, cred, în special L.A. La început nu mi-a plăcut deloc L.A., mi se părea că toată lumea e falsă. Mergi pe stradă și te trezești că cineva te ia în brațe și se com­portă ca și cum ar fi cel mai bun prieten al tău. Acum simt nevoia de un astfel de comportament, mi-e foarte dor, pentru că am parte numai de oameni made in Romania. Cu atitudini de genul „hai, ce vrei? Mai vrei ceva? Și datorită climei m-aș muta în Los Angeles.

 

Este L.A. locul în care ai crește un co­pil?

Nu contează locul, oriunde. Nu știu dacă acum e momentul potrivit pentru un co­pil neapărat, dar e binevenit oricând.

 

Ce i-ai făcut lui Bobby Păunescu de te-a cerut în căsătorie la doar trei luni de când v-ați cunoscut?

Asta nu pot să zic. (râde) M-a cerut după trei luni, într-adevăr, dar a fost mai greu cu organizarea. Eu având 21 de ani când ne-am cunoscut, nu aveam și nu am avut niciodată strategii de cucerire. Pur și sim­plu totul a decurs natural, cred că asta a contat, că nu am încercat să îi demon­strez că sunt femeia fatală. Oricum, eram leșinată după el, nu cred că avea vreun dubiu în această privință. (râde)

 

A fost cu fluturași de la bun început?

Da! Cel puțin din partea mea. Acum, dacă el minte… (râde)

 

El ce ți-a făcut ție de ai decis să te căsătorești la 21 de ani?

Eu nu mai avusesem înainte o relație cu un bărbat mai în vârstă decât mine, nu aveam experiență în general. Dar mi-era teamă de diferențele care se simt când vorbești cu un om de 40 de ani. Când m-am întâlnit prima dată cu el mă între­bam ce o să vorbim. Să vorbim despre păpuși Barbie, despre ce am făcut la fa­cultate, ce să îi zic eu? (râde) Spre surprin­derea mea, conversația a decurs foarte bine, am râs mult. Nu mă așteptam să fie așa, parcă îl cunoșteam de o viață. El și știe cum să se poarte, ce-i drept, dată fiind experiența lui de viață. Cred că i-a fost foarte ușor să… mă joace pe dege­te. (râde) Eram atât de speriată înainte să ieșim… Știi cum e, îți faci tot felul de discursuri în minte înainte de întâlnire. Aveam o listă întreagă în cap cu ce să spun, ce să nu spun, să nu dau din mâini prea tare, să nu am emoții. Țin minte că prima dată ne-am văzut la un restaurant. Stăteam la masă în fața lui și mă tot lăsam în jos, mă făceam din ce în ce mai mică. (râde) El m-a întrebat la un moment dat dacă am pățit ceva. Eram speriată înain­te să începem să vorbim, apoi mi-am dat seama că e un om normal. Nu știu, cred că ne-am potrivit din start. A fost amu­zant, am avut la început o perioadă din aceea ca în comediile romantice, când te împiedici încontinuu. Chiar mă împiedi­cam de orice, Bobby mă ridica de pe jos, eram pierdută total. (râde)

 

Dacă vara trecută a avut loc cununia, nunta când urmează?

La ce a fost acolo, nu știu când va urma nunta. (râde) A fost rapid, a fost mul­tă lume, am fost atât de agitată și de emoționată… A fost prea mult, vreau să mai treacă puțin timp ca să o pot lua de la capăt și de data asta nu mai vreau atât de multă lume. Toți îmi spuneau „stai liniștită, oricât te vei pregăti tot o să fii dezamăgită, tot o să fie ceva care nu-ți va conveni. După care am început să aud de la tot felul de persoane întrebarea „dar ce te faci dacă nu mai apare? Asta îmi lipsea să aud. Noi am încercat să ținem secretă cununia, dar nu ai cum să ții secret atât timp cât organizezi. Apar tot felul de răutăți care te demoralizează. De aceea nu citesc știri. Există acea tradiție conform căreia nu trebuie să dormiți împreună înainte de nuntă. Ei bine, noi am dormit împreună și a fost groaznic, am înțeles de ce există tradiția asta. (râde) Am plâns atât de mult, s-au adunat atât de multe emoții, încât am explodat. El era foarte calm. El este oricum o persoană calmă, nu se ener­vează repede, eu sunt mai vulcanică un pic. În final, nunta a fost perfectă, mult mai bine decât mă așteptam.

 

OANA POPOIAG Foto OLTIN DOGARU

Stilist: SILVIA CRISTESCU

Asistent stilist: ANDREEA JIANU

Coafură: ADONIS ENACHE

Machiaj: ANDRA MANEA

Vestimentație: Pas du Tout, Marie Ollie, Manokhi, Pure Lingerie, Agent Provocateur

Accesorii: garderoba personală

Fotografiile au fost realizate la Showroom Marie Ollie. Mulțumim pentru sprijin!