Într-un interviu pentru viva.ro, Alecsandru Dunaev a rememorat mai multe întâmplări din perioada copilăriei, dar și a adolescenței, când, la școală, nu excela la matematică, dar, în schimb, era pasionat de fizică… Evident, și de actorie, fiindcă încă din ultimii ani de liceu era colaborator la teatru. Carismaticul actor nu s-a sfiit nici să povestească una dintre cele mai mari trăsnăi pe care le-a făcut în copilărie, când a fost la un pas să dea foc casei…
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE IANUARIE, GRATIS, AICI!
Acum este unul dintre cei mai îndrăgiți actori, iar rolurile de băiat bun i se potrivesc de minune, însă puțini știu că, în copilărie, Alecsandru Dunaev era destul de neastâmpărat. Mai mult, povestește el, în liceu șchiopăta la matematică, în schimb era pasionat de fizică, dar și de filatelie. Într-un interviu pentru viva.ro, actorul a vorbit despre toate acestea, dar și despre un episod care s-ar fi putut transforma într-o adevărată dramă.
Citește și: Cine este Alecsandru Dunaev.Trecutul neștiut al actorului din serialul Adela
Alecsandru Dunaev era să dea foc la casă, în copilărie: ‘Cert e că am afumat bine casa și…’
Alecsandru Dunaev a fost la un pas să dea foc la casă, când era copil. Actorul din serialul Adela, pe care fanii îl vor vedea și în Lia – Soția soțului meu, a povestit pentru viva.ro despre acest episod din copilăria lui. Din fericire, nu au existat pagube, iar Dunaev doar a afumat casa și a încercat să ascundă urmele de părinți.
În copilărie ai fost la un pas să dai foc la casă. Cum s-a întâmplat?
Să nu exagerăm, totuși. Nu cred că existau prea mari șanse să dau foc la casă. Existau șanse, da, dar nu prea mari. Dar cert e că am afumat bine casa și, ca să ascund urmele, am aerisit, de am răcit toată casa, tot efortul meu de a face cald în casă fiind anulat. În afară de câteva ascunse pânze de păianjen afumate și capacitatea calorică a unor lemne dusă pe apa sâmbetei, alte pagube n-au existat.
Alecsandru Dunaev: ‘Nu cred să se fi supărat vreodată’
Ai facut și alte pozne în copilărie?
Nu le pot numi pozne. Toate prostiile pe care le făceam erau din inconștiența specifică vârstei sau din neatenție. Nu știam niciodată că rezultatul va fi atât de dezastruos. Eu chiar aveam intenții bune.
Cum au reacționat părinții?
Nu cred să se fi supărat vreodată. Poate doar să fi fost un pic dezamăgiți de prostia mea din acele momente.
‘La matematică șchiopătam, dar ajungeam pe linia de plutire, fizica îmi plăcea foarte mult’
Te certai des cu vărul tău. Cum reușeați?
Cred că erau neînțelegerile inerente vârstei. Când ai 8 ani și el are 3, când tu ești clasa a Vlll-a, iar el a lll-a, inevitabil, există diferențe mari între concepțiile voastre despre viață, despre tot ce vă înconjoară. Dacă mai presari peste aceste diferențe și niște mici sau mari orgolii (din nou, specifice vârstei), efectul e garantat!
La școală cum te descurcai? Ai fost un elev premiant?
La matematică șchiopătam, dar ajungeam pe linia de plutire, fizica îmi plăcea foarte mult, deși eram prea leneș, ori citeam piese de teatru prin oră și eram pe linia de plutire și acolo… În ultimii doi ani de liceu am fost ocupat mai mult cu teatrul, fiind deja colaborator cu Teatrul Jean Bart din Tulcea, dar tot mai făceam un exercițiu pentru admitere în culise, înainte să intru în scenă. Le-am îmbinat cât am putut de bine, încât să am și note bune, dar să nu-mi las pasiunea pe un loc codaș.
Alecsandru Dunaev: ‘I-aș lua la o plimbare ori prin București, ori prin Paris, ori prin New York-ul acelor ani pe Dem Rădulescu, pe un Al Pacino și…’
Colecția de timbre o mai ai?
La care dintre ele ne referim? Am colecția de timbre primită de la vecinul meu, păstrată frumos în spațiile destinate din clasor, și colecția de timbre a unui puști care nu cunoștea valoarea unui timbru și cum se calculează ea. Și aici vorbim despre timbrele care n-au mai încăput și sunt lipite și devalorizate pe spatele filei clasorului.
Dacă ai pleca mâine într-o vacanță, ce loc ai alege și pe cine ai lua cu tine?
M-aș întoarce un pic în timp, pe la 1930, să prind prosperitatea vremurilor, dar să nu apuc intensificarea activității legionare, i-aș lua la o plimbare ori prin București, ori prin Paris, ori prin New York-ul acelor ani pe Dem Rădulescu, pe un Al Pacino și aș crea un soi de distopie demnă de, uite, subiect de roman.
Foto: Facebook, Antena 1