Acasă la Sore

 Florentina Liutic
.

O pianină, o chitară, lumânări parfu­mate, fotografii cu Parisul oriunde întorci privirea, gadgeturi… aceasta este casa lui Sore, pe care o împarte de un an și jumătate cu iubitul său. Având, totuși, mania mutării, speră să schimbe apartamentul cu prima ocazie. Sau cu primul copil.

 

Culmea ospitalității este să mergi în vizită la cineva, iar câinele familiei să te întâm­pine călduros de cum se des­chid ușile liftului. Așa se face că nici nu am apucat să mă întreb care o fi apartamentul lui Sore când în lift a tâșnit un cățeluș din rasa Cavalier King Charles Spaniel care ne-a direcționat apoi către casa artistei. Sore tocmai se întorsese acasă de la emisi­unea Vorbește Lumea și ne aștepta pe canapeaua gene­roasă găsită într-un outlet, în­cercând să scape de starea de surescitare generată de adre­nalina unei emisiuni live. Însă cea cu adevărat agitată eram eu, deoarece prea multe de­talii îmi atrăgeau atenția la acest apartament, unde Sore locuiește cu iubitul ei. Holul nu este mobilat, dar pereții spun suficiente povești. Pe unul dintre ei tronează o colecție mică de rame, iar pe celălalt, că tot lipsește mobi­la, Sore și-a rugat o amică, tatoo artist, să deseneze o cana­pea, un abajur și o noptieră. În mod deloc surprinzător pentru o cântăreață/actriță care este și designer pentru propriul brand, HardCoeur, Sore a transformat unul din­tre cele două dormitoare în dressing. Pe de altă parte, nici nu avea de ales, întrucât un stâlp de susținere împarte în mod curios camera în două. După ce am făcut turul casei, mi-am dat seama că mă aflu în apartamentul unor oameni îndrăgostiți de Paris. În living se află un afiș uriaș cu Turnul Eiffel, în timp ce dormitorul este plin de schițe cu peisaje din Orașul Luminilor, iar pe un șevalet dintr-un colț gă­sim, din nou, un tablou cu Turnul Eiffel. Romantismul este, însă, bine dozat, astfel că atunci când ne-am așezatpe canapea pentru interviu mi-au atras atenția multitu­dinea de board-games, de la Catan până la Activity.

 

Cum a început povestea acestui apartament?

A început acum un an și ju­mătate, când m-am mutat împreună cu iubitul meu. Era un spațiu gol, tot ce vezi aici e gândit de noi doi, fie-care detaliu. Amândoi sun­tem pasionați de designul interior, de fapt, acesta e unul dintre lucrurile care ne-au unit. De exemplu, masa aceasta din europaleți Mircea a făcut-o, cu mâna lui, patul e făcut tot de el din europaleți, culorile pereților au fost gândite de noi. Spațiul e ușor industrial cu accente personalizate, doar bucătăria e mobilată în stil retro. Baia am decorat-o eu cu mâna mea, am rupt pagini din Vogue si le-am lipit pe pereți cu dublu adeziv. Îmi place mult să citesc pe net despre decorațiuni interioare, mă inspir de pe Pinterest, dar Mircea e The Handy Man.

 

Mă întreb cât a durat ame­najarea din moment ce v-ați ocupat singuri.

Trei săptămâni, atât. De fapt, noi ne-am mutat când nu era nimic în casă. Ideea cu paleții așa ne-a venit, pentru că nu aveam răbdare să mergem să căutăm pat.

 

Îmi închipuiam până acum că ești pasionată doar de haine. Cât la sută din bu­getul tău merge pe cheltu­ieli pentru casă?

Vai, Doamne! Chiar mă în­treba un prieten zilele trecute „bai, tu de ce nu te apuci și de decorațiuni interioare? Pen­tru că nu o să mai știe nimeni cu ce mă ocup. Că prezint emisiune la Pro TV, că sunt cântăreață, că joc în filme, că am atelier, că fac decorațiuni interioare. (râde) Mereu intru pe site-uri de profil, știu toate magazinele de design interior din București. Nu cumpăr doar pentru casă, ci și pentru atelier. Când nu am timp să merg în magazine cumpăr online.

 

La acest moment intrerupem interviul, pentru că Sore vrea să îmi arate dormitorul, cu patul din europaleți vopsiți de Mircea și noptiera ei pre­ferată, pe care tot el a creat-o, după o idee de pe Pinterest. Mi-am dat seama că tocmai vizitez primul dormitor fără bec, în momentul în care Sore mi-a atras atenția asu­pra unei instalații de beculețe fixată deasupra patului, sin-gura sursă de iluminare din cameră. Și mai observ un lu­cru, de care mă folosesc pen­tru a-mi continua interviul.

 

Ați încălcat o regulă de bază pentru viața de cu­plu, aceea de a nu ține te­levizor în dormitor.

(Râde) Amândoi ne uităm la televizor. Eu am și laptopul chiar lângă pat, fără seria­le nu funcționez. Ajungând acasă la 10 noaptea, mă culc la 1-2, nu pot mai devreme.

 

Văd că ați transformat una dintre cele trei camere în dressing. E suficient de mult spațiu pentru garde­roba ta acum?

Nu e suficient de mare pentru mine. (râde) Privește cât de or­donat e dressingul lui Mircea, și-a așezat hainele pe culori. Eu nu reușesc, singurul meu criteriu e că le-am ordonat pe următoarele categorii: haine de scenă, de toată ziua și haine care au venit pe parcurs. Noi avem o discuție care se repe­tă cam la fiecare sezon. „Mai porți hainele astea? Nu ai vrea să faci totuși o selecție?, mă întreabă el de fiecare dată. Și fac o selecție, dar până la ur­mătorul sezon se umple iar dulapul.

 

În contrast cu dressingul, bucătăria retro pare nea­tinsă. O folosești sau e doar de design?

Daa, chiar gătesc acasă seara. Mâncând în oraș în timpul zilei, nu mai știu de unde să mai comand și ce să mai co­mand… pizza, paste, salate. În general, când gătesc o sun pe vara mea, care e bucătăreasă înnăscută și ea îmi spune ce să fac.

 

Iubitul tău ce părere are de rețetele tale?

Zice că mâncarea are gust bun, dar nu arată bine. De exemplu, șnițelele cu piure de păstârnac arată bine, că sunt colorate, dar am făcut plăcintă cu mere și, deși a fost foarte bună, nu arăta cum trebuie. Gust eu mai întâi și apoi îl anunț „poți mânca, stai liniștit.

 

La ce alte lucruri te mai pricepi în casă, dat fiind că locuiești singură de la 17 ani?

Păi m-am mutat de șase ori până acum. (râde) Mă plic­tisesc dacă stau prea mult într-un loc, cred că energia unui apartament are un ter­men-limită, consider că după un timp nu mai ai ce face acolo. De aceea am plecat din apartamentul părinților mei, nu îmi mai venea să mă întorc acasă, deși era superb decorat. De la 21 de ani la 25 m-am mutat de cinci ori, în fiecare an am schimbat locuința. Înainte să îl cunosc pe Mircea am locuit într-un apartament doar o lună și ju­mătate, apoi ne-am cunoscut și ne-am mutat împreună. Acolo îmi pare rău că nu am apucat să stau mai mult, era un apartament frumos, în care mă simțeam foarte bine.

 

Nu e obositor să te tot muți?

Să mut hainele e o problemă, dar e cea mai bună modalitate de a-ți face curat în dulap tot­odată. (râde) Îți dai seama ce îți trebuie și ce nu. Am stat în Pipera vreo trei ani și, când am plecat de acolo, am lăsat jumatate de dulap în spate. Umplusem trei cutii cu eșarfe, ce puteam face cu toate…

 

După un an și jumătate în acest apartament, e timpul pentru o nouă schimbare?

Acum cred că în primul rând Mircea și-ar dori să ne mu­tăm, știi că obiceiurile astea se transmit de la o persoană la alta. Apartamentul este de vânzare, deci. Cu această oca­zie, poate îl vindem prin inter­mediul revistei VIVA! (râde) Dacă poți să îl vinzi, de ce să nu o faci? Ai mei au locuit în aceeași casă timp de 25 de ani. Când a plecat de acolo, mama a fugit mâncând pământul, abia aștepta să se mute.

 

Dar de ce ai pleca de aici?

De exemplu, pe viitor, când o să am un copil, nu o să am ca­meră pentru el, acesta e unul din motive. Prefer ca mutarea să se producă înainte să vină un copil, să nu mă prindă ne­bunia mutării însărcinată.

 

Adică vrei să ai un copil în curând?

Când o fi. Dar cu programul pe care îl am… Chiar Răzvan Fodor îmi zicea „măi, mă-mică, dacă ești stresată să știi că nu o să se prindă ni­mic. El a zis că trebuie să fii zen, să îți iei vacanțe. Mereu mi-o dă exemplu pe Irina, soția lui, care e cam de-o seamă cu mine și ei au deja copil de câțiva ani.

 

Ți s-a întâmplat de când locuiești aici să te trezești cu fani în fața blocului?

Nu, aici niciodată. Mi s-a întâmplat la 21 de ani, când jucam în „Pariu cu Viața. Stăteam în apartamentul fa­miliei mele, dar eu am ales să plec de acolo și să stau cu chirie. Prietenii mei s-au mi­rat foarte tare. Fac o paran­teză… cred că apartamentul era bântuit. Nimeni nu mă credea. (râde) Eu stăteam în dormitor și pianina veche de 150 de ani începea brusc să cânte. Eram terminată de frică, o sunam pe mama și o rugam să stea cu mine la tele­fon. Uneori vedeam cu colțul ochilor o siluetă trecând. M-am gândit inițial că e totul în mintea mea, dar am avut niște invitați într-o zi și unul dintre ei a văzut și el silue­ta. Asta m-a convins că nu-s nebună și că trebuie să mă mut. M-am documentat, se pare că pe terenul unde este blocul a fost cândva un cimi­tir. Pianul pe care îl am aici e din 2012, e pian electric, nu poartă nimic în urma lui. (râde) Revenind, m-am mu­tat fix când începuse „Pariu cu Viața să însemne ceva. Aveam un fan care mi-a trimis pe Facebook adresa mea completă, cu CNP cu tot și mi-a zis că mă așteaptă în fața blocului să îmi facă o surpriză. În secunda 2 eram mutată. Până la urmă re­spectiva persoană mi-a trimis la Buftea de ziua mea un pa­chet cu o cutiuță muzicală. Să primești adresa ta de la un necunoscut e foarte ciudat.

 

OANA POPOIAG Foto ANDREEA GOIA

Stilist: SILVIA CRISTESCU
Vestimentație:
Garderoba personală

 

 

 

  

Cel mai nou VIDEO

Google News Urmărește-ne pe Google News

Citește în continuare
Biografiile Vedetelor
Fii la curent cu tot ce se întâmplă cu vedetele tale favorite

Află totul despre vedetele din România, dar și despre celebritățile internaționale: biografii, carieră, filmografie, discografie si viață personală.

Revista VIVA!
Revista VIVA!
Abonează-mă la newsletter Abonează-mă
Buton