Departe de Bucuresti, la capatul unui drum de cinci ore animat de serpentine, pe o strada linistita din Hunedoara, locuieste Mihai Leu alaturi de sotia sa, Anna, si fiul lor, Marco. Pentru fostul campion mondial la box, acasa inseamna si serile petrecute in familie, dar si Castelul Corvinilor, pe care l-am vizitat impreuna.
Tocmai intram pe strada lui Mihai, când radio-ul ne-a informat că ne aflăm la începutul celei mai călduroase zile din an. Singurul zgomot pe strada aceea neclintită era sunetul roţilor de maşină şi tot ce îmi trecea prin cap era cum poate un fost campion modial la box şi naţional la ra-liuri să locuiască într-un loc atât de liniştit. Urma să descopăr 20 de secunde mai târziu că unicul membru agitat al familiei era Ares, un husky de 10 ani şi probabil 100 de kg, în apărarea căruia precizez că tatăl său a fost campion de sanie. Curând am înţeles de ce Mihai, Anna şi Marco nu ar da niciodată Hu-nedoara pe Bucureşti. Sunt acel gen de familie zâmbitoare pe care îl mai vezi doar în reclame, iar liniştea de care au parte în mica lor grădină din faţa casei, unde coexistă în armonie flori, un şez-long şi multe biciclete, contribuie din plin la asta. Atunci când este ajutat de automatul de cafea, Mihai face un cappuccino foarte bun, m-am convins personal de asta. În rest, am aflat că Anna, italiancă la origine, găteşte cele mai bune paste din lume, iar Marco se ocupă cu drumeţiile pe munte, plimbările pe snowmobil sau bicicletă, în general toate sporturile care o pot îngrijora pe mama sa. Am mai aflat că suntem singura revistă pentru care Marco a cedat şi a acceptat să pozeze, nefiind deloc încântat să stea în faţa obiectivului. Tatăl său chiar i-a promis un plin de benzină în schimbul acestui favor.
Dacă nu aş fi dat la tot pasul prin casă de ceasuri, aş fi pierdut noţiunea timpului, admirând zecile de tablouri, piesele de mobilier recondiţionate şi mini sala de fitness, cu trofee cât vezi cu ochii, plus o pagină de ziar, care mi-a atras atenţia: primul articol despre meciul în care Mihai a devenit campion mondial, publicat de Libertatea. Dar nu puteam pierde noţiunea timpului, căci planul nostru viza şi o şedinţă foto la Castelul Corvinilor.
În cât timp face un campion naţional la raliuri drumul Bucureşti-Hunedoara? Nouă ne-a luat 4 ore şi 45 de minute.
Mihai: Sincer să fiu, acum conduc foarte responsabil, schimbarea aceasta s-a produs de când am început să particip la raliuri. Merg cu 130 la oră, fac drumul în 4 ore şi jumătate. Au fost situaţii, pe vremea când nu exista autostrada, când, grăbindu-mă spre Bucureşti, am ajuns în 2 ore şi ceva la destinaţie.
Cum aţi decis tu şi Anna să vă stabi-liţi de la bun început în Hunedoara?
Am cumpărat casă aici prima dată când am revenit în ţară, în 91 (n.r. Mihai a fugit din România în timpul regimului comunist). La început veneam de trei, patru ori pe an înapoi în ţară, în rest boxam în Germania. Dat fiind că aici aveam şi familia, la Hunedoara reveneam cel mai des, foarte rar în Bucureşti.
Când aţi luat casa în care stăm noi de vorbă acum?
Anna: Am luat casa prin 2007. Ne-am dorit să fie comod şi practic totul. Nu ne-au trebuit foarte multe camere, sus avem două dormitoare, fiecare cu baia lui, am vrut să fim total independenţi.
„Eu şi Anna suntem împreună din 16 februarie 91. Avem 24 de ani de relaţie şi ne iubim la fel de mult ca la început.”
Mihai, văd că aveţi şi o minisală de fitness aici.
Da. Mai nou, am primit şi un sac de box de la un prieten, pe care îl foloseşte cel mai des Anna, căci acest prieten i-a făcut cadou şi o pereche de mănuşi roz.
Tu eşti român, Anna italiancă, aţi trăit o perioadă în Germania. Câte limbi se vorbesc la voi în casă?
Marco ştie cele mai multe: germană, italiană, engleză. A călătorit cu noi peste tot, dacă am plecat în Germania a venit cu noi, dacă ne-am întors în România la fel. Grădiniţa a făcut-o în Germania, iar când ne-am întors acasă l-am dat la o şcoală în limba germană din Deva. Pentru facultate a ales Timişoara.
Vă mai leagă ceva de Germania?
Da, am locuit în Germania până în 1998, avem foarte mulţi prieteni acolo. Mergem rar, dar ţin legătura destul de strâns cu fostul meu manager de box, cu fostul antrenor, avem nişte prieteni italieni foarte buni stabiliţi în Germania.
Eşti la fel de priceput în casă ca în box?
Sunt total nepriceput la treburile casei.
Deci tu cu ce o ajuţi pe Anna?
Nu mă implic şi nu pot să stric. (râde) Cel mai bine să facă fiecare ce ştie. Marco e mai priceput ca mine în casă. De exemplu, ieri dimineaţă Anna a plecat la coafor, aşa că Marco a pregătit micul dejun pentru amândoi.
Anna: Să îl întrebi pe Mihai cum se stinge aragazul. (râde) Stie doar să ia mâncarea de pe foc.
Atunci când are timp, Mihai joacă ore întregi FIFA cu fiul său. În rest, se află destul de des pe drumuri, fiind arbitru de box, organizator al Raliului Aradului şi, de ceva vreme, mediator.
La voi în casă se găteşte ca pentru sportivi?
M: Nu ţinem vreun regim, dar mâncăm light. De exemplu, nu consumăm deloc carne de porc. Marco râde acum, pentru că eu am decis să devin vegetarian într-o zi, apoi am uitat. Ne-am pus la masă, am mâncat, apoi mi-am adus aminte că hotărâsem să devin vegetarian.
În living aveţi foarte multe tablouri. Cine le-a realizat?
Majoritatea sunt realizate de un pictor maghiar, dar tabloul cel mare cu trandafiri, din camera alăturată, e opera lui Constantin Zgâmbău, un pictor foarte bun din Hunedoara. Acest tablou i l-am făcut eu cadou Annei de ziua ei. L-am văzut la o expoziţie a pictorului, care nu dorea să vândă nimic, dar l-am convins să mi-l vândă mie, ca să-i pot face ei o surpriză. În aceeaşi zi, mai târziu, Anna i-a propus unei prietene: „hai să-ţi arăt expoziţia să vezi ce tablou îmi place. Fix la cel cu trandafiri se referea, dar nu l-a mai găsit acolo când a ajuns. L-a găsit acasă.
Anna, l-ai sprijinit pe Mihai şi când s-a implicat în viaţa politică a Hunedoarei la fel de mult ca în sport?
Eu i-am zis că nu e aceea lumea lui.
M: De sprijinit m-a sprijinit, dar nu a fost prea încântată. (râde)
În final a avut dreptate Anna? Te-ai lăsat de politică?
A avut. Bine, şi Marco mi-a zis acelaşi lucru. Prima dată m-am implicat în politică în 2007, dar nu pot să zic că am fost un politician foarte activ. Am crezut şi eu, însă, ca mulţi alţii, că o să reuşesc să fac ceva. Nu pot să zic că acum m-am lăsat de tot, dar pentru mine, ca sportiv mai ales, este greu să înţeleg poate lumea asta. De cele mai multe ori una spui şi alta gândeşti în politică, în sport nu se întâmplă aşa. Când am candidat la Primărie în 2008, dacă oamenii mă întrebau „poţi să faci cutare lucru ca primar eu le răspundeam sincer „domle, nu cred că se poate. Cineva m-a tras de mânecă şi mi-a zis că dacă le spui tuturor adevărul, nu ai cum să ajungi primar. Probabil că în politică trebuie să le spui oamenilor ce vor să audă, nu realitatea.
Stilist SILVIA CRISTESCU
Coafură ROBERT BOTH (Robert Both Studio)
Machiaj IULIA FILIP
Vestimentaţie Mihai: Cacharel şi garderoba personală
Vestimentaţie Anna: Max Mara Weekend, PNK, Gerard Darel, Stefanel şi garderoba personală
Vestimentaţie Marco: Guess şi garderoba personală
Accesorii picnic: H&M Home
Urmărește-ne pe 
