Acasă la Dan Petrescu

 

În casă era forfotă mare, căci Dan și soția lui, Adriana (39), se pregăteau pentru o vacanță în Dubai. Aici aveau să petreacă, alături de fetița lor, Jennifer (7 ani), și de fiicele lui Dan din prima căsătorie, Beatrice și Rebbeca, nu doar Sărbătorile, ci și zilele de naștere, aflate la doar două zile distanță. Pentru Dan și soția lui, fost manechin, călătoriile sunt un stil de viață. Cum aveam să aflu ulterior, în sala de cinema de la subsolul casei erau depozita­te peste 30 de valize. Adriana ne aștepta într-o rochie roșie Alice&Olivia, doar o mostră dintr-o garderobă impresionantă, dotată cu piese precum Balmain, Given­chy sau Azzedine Alaïa. Jennifer oscila între a merge să se schimbe special pen­tru shooting în rochia „de prințesă Little Marc Jacobs și a ne arăta pianul pe care avea portativul la Twinkle Twinkle Little Star. Dan, un mare „iubitor de ședințe foto și interviuri încerca să ne convingă că nu e necesar să schimbe de mai mul­te ori ținuta. S-a dovedit însă extrem de proactiv în a desface o sticlă de șampanie la finalul shootingului și de a ciocni cu noi pentru victoria din China și pentru un 2016 mai bun. Interviul a început cu un mesaj din partea lui Jennifer către tatăl său: „toată ziua tu vorbești la telefon.

 

Dan: Ia-i numai ei interviu. Ea spune tot adevărul. (râde)

 

Cum e să fii din nou acasă, după atâtea luni în China?

Dan: După ce m-am întors din Qatar (n.r. a fost antrenorul echipei Al Arabi în 2014) am stat șase luni acasă, iar eu sunt omul căruia nu îi place să stea prea mult degeaba. Trebuie să am echipă, pentru că toată viața am avut, și ca fotbalist și ca antrenor. Aia a fost singura mea pauză și nu îmi mai doresc o alta. Dacă e vorba de o pauză de o lună ca aceasta de acum, e binevenită, altfel nu. Viața noastră, a antrenorilor, depinde numai de rezulta­te. Poți fi dat afară după un singur meci pierdut, fără să conteze ce ai realizat înainte. Jucătorii au o viață mai lungă la club, eu ca antrenor schimb și țările și campionatele, nu-i așa ușor. Poate găsim la un moment dat o țară în care să mă poată urma și familia.

Adriana: Eu tot sper, de 12 ani, dar nu mai vine odată acel contract.

D: La Moscova (n.r. a fost antrenor la Di­namo Moscova) era greu pentru Jenny.

A: Dar era mult mai bine față de Chi­na ca distanță. Am tot făcut naveta, dar acum, că a crescut copilul, trebuie să ne concentrăm pe școală, pe educație, nu putem să îl plimbăm dintr-o parte în alta. Până să facă Jennifer 7 ani am mai călă­torit cu Dan, dar de acum nu mai putem.

 

Dar ce oraș ar fi ideal pentru voi?

A: După părerea mea, Anglia ar fi ideal. Acolo am găsi și școală pentru Jennifer, am fi și aproape de casă.

D: Dacă o mai întrebi o dată o să îți spună că vrea o țară unde să fie cald. (râde) Deci nu Anglia vrea, îți spun eu, că nu e vre­mea cum îi place ei. Eu am stat în Anglia și știu foarte bine cum e.

A: Sau Dubai, atunci. (râde) Ne place foarte mult acest oraș.

D: Eu cred că la Spania visează. Dacă i-aș spune să ne mutăm în Spania, nu ar zice nu. Nu o să vină oferta în ce oraș vreau eu, asta e clar. Când am echipă, mereu am oferte, mereu. Când nu am echipă, nu prea am oferte.

 

Din iulie, de când ai plecat în Chi­na, de câte ori ați apucat să vă vedeți până acum?

D: Ne-am văzut în Dubai o dată, am venit și în România de vreo două ori.

A: A mai venit pentru două, trei zile, dar ca să zbori 15 ore pentru atâta, e obositor.

 

Adriana, cum v-ați obișnuit singu­re, tu și Jennifer?

Am părinții care sunt alături de mine. Mergem la școală, petrecem timp împre­ună, suplinesc și lipsa tatălui. Am citit la un moment dat un articol care spunea „Adriana Petrescu, și mamă și tată. Chiar au dreptate. Dacă nu sunt foarte prietenoasă cu presa, nu au ce să afle și atunci, din când în când, mă mai urmă­resc.

 

Chiar și așa neprietenoasă, te-au bo­tezat Victoria Beckham de România.

A: Da, mulțumesc frumos, chiar îmi pla­ce această titulatură. (râde)

 

Ești la fel de posh ca Victoria și aca­să? Gătești, faci curat?

Da, când am timp mai gătesc, l-am mai răsfățat pe Dan cu câteva preparate.

D: Da, acum vreo 10 ani.

A: Am vrut să fac impresie bună. (râde)

D: Da, da! Poți să scrii că acum 10 ani mi-a gătit ultima oară. Pardon, nu 10, 11. La început așa se face, când vrei să-i iei fața băiatului.

 

Adriana, ce cadouri ți-a adus Dan din China?

A: Cadouri din China nu mi-a adus, mi-am cumpărat eu singură când am fost în vizită la el. (râde) Am făcut shopping acolo, chiar îmi doresc să revin, eu am mai fost în Asia când lucram ca model. Dan stă la o oră de Shanghai cu trenul, când am fost ultima dată am avut posibi­litatea să vizitez și Shanghai. Zona unde stă el m-a impresionat foarte tare, acolo au avut loc Jocurile Olimpice de Tineret de anul trecut, e liniște, verde. În martie vrem să o ducem și pe Jennifer acolo. Am vizitat toate templele, parcurile. Dacă am plecat de mică ca model din țară, sunt obișnuită cu călătoriile. Cu rucsacul în spate am plecat la primul meu contract la München și de atunci până la 25 de ani, când l-am cunoscut pe Dan, am tot călătorit. Mă mai întreabă lumea „cum de rezistați de 12 ani la distanță? Respectul, comunicarea, încrederea sunt foarte importante.

 

Există încredere la distanță?

Dacă nu există încredere, nu ai cum să reziști alături de persoane publice. Și eu lucram ca model la Roma când l-am cunoscut pe Dan, însă cineva trebuia să renunțe, altfel devenea foarte greu să avem o relație. Am renunțat eu și mi-am urmat soțul. Acum, că trebuie să stau pe aici măcar până termină Jenny liceul, mă concentrez pe un business despre care nu pot spune încă mai multe, dar pe care vreau să-l lansez curând. Am stat în spate, ca soția lui Dan Petrescu, și vreau să apar acum cu ceea ce îmi place.

(La acest moment Dan dispare de lângă noi)

 

Ai fost nevoită să înveți să faci și lucruri bărbătești în casă în lipsa lui Dan?

A: Daa, eu repar prin casă multe, chiar Dan mă mai cheamă uneori să schim­băm un bec. La unitatea electrică mă pricep, atunci când cade siguranța, eu mă duc la panou să repar problema.

 

Dar e ceva la care se pricepe doar el, ceva ce nu poți face fără el?

Uite aici m-ai prins. (râde) Ce ar putea fi…

 

Măcar conduce el mașina?

Conduce, dar în perioada asta am con­dus eu, deoarece dorea și el să stea cu Jennifer în spate. Chiar ne-am întâlnit zi­lele astea cu niște prieteni care-l întrebau „ți-ai tras șofer? (râde) Oricum, chiar dacă suntem la distanță, avem noroc că putem comunica foarte des. Fără să exa­gerez, cred că vorbim de cel puțin 10 ori pe zi la telefon. El se și culcă târziu când e în China, pe la 4 dimineața, ca să ne audă pe noi la telefon. Altfel, comunicăm si pe Viber. Am zis că, pentru 2016, îmi doresc în primul rând sănătate și să petrecem cât mai mult timp împreună, asta e ceea ce-mi lipsește, atât, în rest nu-mi lipsește

nimic. Sunt foarte fericită că luna asta o petrecem toată împreună. Anul trecut a avut loc despărțirea de cei din Doha, a trebuit să stea acolo să își termine contrac­tul, așa că, pentru prima dată în 12 ani, mi-am petrecut ziua de naștere singură, el la fel, dar ne-am regăsit totuși de Crăciun și de Revelion. Acum s-au așezat lucruri­le exact cum ne-am dorit. În ianuarie el reia cantonamentele, eu mă întorc aici cu copilul, intrăm în rutina de zi cu zi.

 

Dan se mai întoarce la interviu, nu?

A: Cred că da. (râde) Cred că i-a dus pe colegii tăi în subsol să le arate trofeele.

 

De când locuiți aici?

De 7 ani. Casa a fost cumpărată în 2002 de Dan, aici a locuit un an cu fosta soție. După divorțul lui ne-am mutat împreună într-o casă de-a mea, iar casa lui a fost în­chiriată vreme de vreo doi ani. Apoi, eu, însărcinată fiind, am hotărât să o reno­văm complet pe aceasta. Uite, piatra asta de pe peretele din living a fost ideea lui Dan, o nebunie de-a lui. Eu îmi doream casa în stil modern, el o voia clasică. Mai avem o casă în Spania, lângă Valencia, undeva la mare, unde ne petrecem vara. Jennifer a avut ceva probleme respiratorii și a trebuit să stau cu ea cât mai mult la aerosoli naturali, deci casa la mare s-a ni­merit la fix. Locuința visurilor noastre ar fi, însă, pe un singur nivel, totul alb înă­untru, cu mici detalii de culoare, poate pe bordeaux. Cred că într-un viitor apropiat ne vom îndeplini acest vis. Chiar am vi­zionat deja câteva case prin Spania, aici e mai greu de găsit ceea ce ne dorim, cred că pe cea din Spania o vom schimba. Aș vrea să mă retrag acolo într-o zi, e clima perfectă, lui Jennifer îi place foarte mult. Ți-ai dori să stăm în Spania, mami? (către Jennifer, care stătea lângă noi pe canapea)

Jennifer: Nuu!

A: Nu îți place să stai cu mama la mare?

J: Mie îmi place în Dubai, la tobogane.

A: Da, îmi încurcă planurile un pic. (râde) Vezi ce înseamnă să ai o Leoaică în casă? Ei îi place foarte mult să înoate, stă la pis­cină de dimineața până seara.

 

(Între timp revine și Dan în discuție.)

 

Dan, am încercat să ne gândim la un lucru pentru care Adriana are nevoie de ajutorul tău și nu am găsit niciunul.

Fotbal nu poate să facă. Nimic nu poate, nici volei, nici fotbal. Cu mingea eu sunt mai bun, așadar. Gata, voi sunteți revistă, faceți poze, nu mai vorbim nimic. (râde)

 

Vorbeam de case. Cum arăta casa copilăriei tale?

Am copilărit într-un apartament din Drumul Taberei și la țară, în Teleorman, comuna Nicolae Bălcescu. Am avut o co­pilărie normală, cum era pe vremea mea. Jucam fotbal toată ziua.

 

Din toate țările în care ai locuit…

Parcă era vorba că îmi mai pui doar o întrebare, mi-ai pus mai multe, ești șmecheră. (râde)

 

…unde ți-a plăcut cel mai mult?

La Londra, unde am stat opt ani, Barce­lona, Italia, Dubai, Monte Carlo.

A: Acolo am fost în luna de miere.

 

Și care a fost cel mai spectaculos cadou pe care i l-ai adus Adrianei?

Cupa și medalia. (râde)

 

OANA POPOIAG Foto RADU CHINDRIȘ