O cină romantică, un prânz de afaceri sau un brunch în weekend? George Butunoiu îţi spune unde merită să faci rezervare dacă vrei să ai parte de o experienţă de neuitat.
Din câte ştiu eu – şi am mâncat în destule restaurante, dacă ar fi să le luăm doar pe cele 500 pe care le-am evaluat pe Restograf – Isoletta e cel mai scump. Dacă nu la modul absolut (mai sunt câteva locuri în Bucureşti cu preţurile cam pe acolo), atunci cu siguranţă dacă facem o împărţire preţ-calitate. Mâncarea e bună, nimic de zis, tot ce am ales aici a fost suficient de gustos, însă nu am nimerit ceva pentru care să vrem să venim din nou, neapărat pentru acel fel de mâncare, adică.
Restaurantul e mare, e foarte frumos aşezat, în mijlocul Parcului Herăstrău, pe malul lacului. Terasa e acoperită iarna, aşa că vederea spre apă rămâne tot timpul. E şi destul de bine amenajat, cu decoruri care plac în mod special tipului de clientelă care se perindă pe acolo. Mesele sunt cam înghesuite, uneori trebuie să te întorci pe o parte sau să-ţi sugi burta când treci printre ele, însă scaunele sunt confortabile şi au flori proaspete cam peste tot. Meniul e din bucătăria italiană la Isoletta, are mult peşte şi fructe de mare în el. Şi e imens, oricum, cred că sunt acolo vreo 150 de feluri, în total. Şi începe cu „tips not included, pus frumos, pe prima pagină, să nu existe vreo discuţie după aceea…
Câte produse proaspete poate să aibă cineva disponibile în orice moment pentru atâtea feluri de mâncare e uşor de ghicit. Noi am luat o supă de legume şi un mix de fructe de mare la grătar, destul de bune; apoi o vită cu sos de trufe, pe care or fi considerat-o mai moale decât era, de vreme ce nu ne-au adus şi cuţite de carne; paste înecate în sos, dar bune la gust, sparanghel bine făcut, cu plante de calitate, o prăjitură cu banane şi un tort de ciocolată. Acestea, deserturile, au fost surprinzător de banale.
Pâinea nu era făcută acolo, cu siguranţă, însă era destul de bună şi ea. Chelneri sunt numai bărbaţi, puternici, cu voce groasă, vechi în ale meseriei. Cam ceremonioşi, spun şi fac ce trebuie, rapizi, te servesc câte doi odată. Când am zis „ce trebuie înseamnă doar partea de răspuns la întrebări, nu şi vreo recomandare sau sugestie neîntrebată. De pildă, să te întrebe dacă vrei şi vin sau alte lucruri din care să facă şi mai mulţi bani, la urma urmei. Preţurile sunt mari, după cum am spus, nu îmi aduc aminte să fi plătit atât pe mâncare în altă parte în Bucureşti. Iar în alt oraş de la noi, cu atât mai puţin. Însă asta pare să placă clienţilor la Isoletta, pentru că restaurantul era plin. Or fi ştiind ei ceva ce mie îmi scapă…
BULEVARDUL PRIMĂVERII NR. 19-21