Acum mai bine de un veac, Mihai Eminescu îşi bea aici cafeaua şi privea trecătorii din centrul Bucureştiului.
Când am văzut scena în care Gil (Owen Wilson), protagonistul comediei „Midnight in Paris’, se întoarce în trecut şi îi cunoaşte pe Paul Gauguin, Edgar Degas şi Henri de Toulouse-Lautrec m-am întrebat cum se distrau oare oamenii de cultură din România secolului XIX. Aşa cum Gauguin, Degas şi Lautrec stăteau la Moulin Rouge şi discutau la un pahar despre noua generaţie de artişti, şi Eminescu, Caragiale sau Slavici trebuie să se fi întâlnit undeva, într-un local din centrul Capitalei, pentru a-şi face confidenţe. Iar acel local, după cum am aflat recent, e restaurantul Vecchio Cafeneaua Veche.
Aflată pe strada Covaci, chiar lângă clădirea în care Eminescu a lucrat ca redactor al ziarului Timpul, este prima cafenea din Bucureşti, atestată documentar în 1812. În scurt timp a devenit locul de întâlnire al personalităţilor vremii, printre clienţi numărându-se Eminescu, Caragiale şi Carol al II-lea. Astăzi, locul păstrează farmecul vremurilor de odinioară.
Afară te întâmpină faţada cu basoreliefuri în stil renascentist, iar în interior găseşti plafoane boltite şi camere decorate cu mobilă veche recondiţionată.
M-am aşezat la o masă recuperată dintr-un magazin de antichităţi şi readusă acum la viaţă şi am comandat o cafea indoneziană la ibric, din boabe aduse de la domnul Florescu, un cafegiu binecunoscut în rândul iubitorilor de cafea, şi un muşchi de vită cu foie gras şi piersică, pentru care şi Eminescu m-ar invidia.
Dana Argeşan: „Întotdeauna revin cu drag la Cafeneaua Veche. M-am îndrăgostit de atmosfera intimă de aici, de cafeaua nepaleză şi de preparatele delicioase ale lui Chef Viorel Neacşu.’
Str. Covaci nr. 16
RALUCA TĂMAŞ
Foto COSMIN TUDORAN