Asta pentru ca oricare dintre cuvintele mai sus mentionate (poate doar cu exceptia lui „city, desi nu neaparat) merg excelent cu „women („femei) pana intr-acolo incat s-ar putea vorbi chiar de o caracterizare fidela a sexului (asa-zis) slab. Si nu e vorba de misoginism venit din partea unei femei. Sunt de parere ca cele care nu se regasesc in aceasta descriere, au trecut fara doar si poate de cealalta parte a baricadei, adica in tabara sexului puternic. Cinste lor!
As numi aceasta divagatie Teoria reducerii la absurd. Am pornit de la o premisa falsa (aceea ca „The Women, tradus in romaneste „Intrigi parfumate, ar avea vreo legatura cu alte pro-ductii numite, pe nedrept poate, „feministe) pentru a demonstra in final exact contrariul. Ceea ce inseamna ca filmul regizat de Diane English nu e inca o comedioara stupida cu text fortat si distributie de nisa.
Remake al filmului cu acelasi nume din 1939 (bazat la randul lui pe o piesa scrisa de Clare Boothe Luce), in care au jucat Norma Shearer, Joan Crawford, Rosalind Russell sau Paulette Goddard, „The Women (2008) isi are propriile vedete: Meg Ryan, Eva Mendes, Jada Pikett Smith, Annette Bening sau Debra Messing. Pentru English insa, provocarea a fost chiar si in aceste conditii destul de mare. Cu toate ca nici pentru George Cukor, regizorul primei variante, nu a fost tocmai floare la ureche sa faca un film bun la inceputurile cinematografiei, cert e ca opera lui a primit critici dintre cele mai bune. S-a spus ca Joan Crawford este divina in rolul ei de „hoata de barbati si ca Norma Shearer joaca perfect genul de personaje morale pe care le-a interpretat adesea.