Arhitectă de geniu sfidând linia și suprafața convenționale, britanica de origine irakiană a triumfat într-un domeniu considerat apanaj masculin, imaginându-și inimaginabilul.
Zaha Mohammad Hadid a fost o femeie de fier nu doar pentru că în acest fel se traduce numele său de familie din arabă. A fost așa fiindcă a triumfat în poate cea mai masculină dintre arte, voința de fier și încăpățânarea ei de a fi pionieră în tranziția arhitecturii secolului XX către cea a secolului XXI aducându-i distincții prestigioase: a fost prima femeie și, deopotrivă, prima musulmană care a primit Pritzker Architecture Prize, echivalentul Premiului Nobel în arhitectură.
Lucrările semnate de Zaha Hadid sunt neasemuite, reinventând geometria în spațiu. Socotită prima vedetă feminină a arhitecturii, un veritabil star rock al acestui domeniu, Hadid a reînchipuit tavanul, fațada, podeaua și scara, fluidizându-le și transformându-le în structuri desprinse parcă din palate de basm. La ea, zidurile nu prea erau verticale, suprafețele plane nu erau chiar orizontale, linia dreaptă era curbă, imobilul prindea forma unui accesoriu dintr-un parc de skateboard. A pus în discuție orice formă sau siluetă convențională, asimetrică – la ce e bun atâta zgomot și să ne limităm la un grad, când mai avem alte 359 la dispoziție, s-a întrebat Zaha în toiul unei dezbateri privind proiectele sale, stârnind mereu controverse.
Continuarea în numărul de MAI al revistei VIVA!, la standurile de presă din 23 aprilie