Am fost prietene ceva vreme, am trecut si prin perioade nefaste, cand comunicarea se limita doar la un salut de politete, iar de curand am constatat cu bucurie ca am reinceput sa schimbam mai mult de doua vorbe (partea cu adevarat buna e ca, chiar si dupa atata „razboi rece, conversatia a curs firesc, de parca nu ne-am fi „tacut atata vreme). Alex, sotul ei, mi-e tot un vechi amic.
Cu Andreea si Alex am pasit in „lumea VIVA! si, chiar si dupa mai bine de zece ani, sedinta aceea foto, cu ei doi, la primul numar al revistei, e una dintre cele cu care ma mandresc. Iar cand Andreea a ramas pentru prima data insarcinata, singurul meu gand profesional a fost ca trebuie sa fiu prima care sa publice imagini cu tanara mamica si fetita ei! „Ada-redactorul-sef urma sa aiba coperta perfecta, cu vedeta perfecta, dar „Ada-prietena nu putea sa astepte cateva luni de zile, pana cand bebelusul putea fi fotografiat fara probleme, pentru a o vedea pe Alexia, asa ca, la numai doua saptamani de cand ea venise pe lume, m-am infiintat la usa casei Andreei, dornica sa fac, in sfarsit, cunostinta cu micuta cea atat de asteptata. In tot acest entuziasm general, am uitat un mic detaliu, care insa s-a dovedit extrem de important: nu mai vazusem niciodata un copil atat de mic!
Citeste continuarea articolului in numarul de ianuarie al revistei VIVA!