Creatoarea pariziană de modă Sonia Rykiel ne-a părăsit, dar tricotajele colorate care i-au adus faima de regină se vor bucura mereu de aprecierea publicului atras de creațiile seducătoare, insolente, altfel.
Sonia Rykiel a fost una dintre acele femei pe care pur și simplu nu le poți nici confunda, nici uita. În cazul ei, confuzia era în afara oricărei discuții – cum ai fi putut să-i ignori părul în flăcări, căzându-i pe umeri și care-i mângâia fruntea într-o iconică tunsoare bob cu breton? Sau hainele negre îmbrăcate cu obstinație? „Negrul e culoarea mea. Dacă e purtat cum se cuvine, devine un scandal, avea să mărturisească legendara creatoare.
Iar de uitat, cu atât mai puțin, așa cum s-a putut constata și la înmormântarea designerei, care ne-a părăsit la vârsta de 86 de ani, după două decenii de luptă cu nemiloasa boală Parkinson.
Așa cum se întâmplă în Paris, ceremonia de la Montparnasse – unde se va odihni în compania lui Simone de Beauvoir și a lui Susan Sontag – prin care Rykiel s-a despărțit de contemporani n-a fost una cernită, ci colorată de evocări vesele, discursuri poetice și de un tulburător pasaj muzical izvorât din vioara ilustrului Renaud Capuçon. Așadar, n-a fost de mirare că pe fețele participanților îndoliați s-a ivit un zâmbet la deschiderea ceremoniei, când au răsunat acordurile unui mix amuzant, compus de fiul Soniei, Jean-Philippe, care a ilustrat muzical citate celebre ale mamei sale („Ador copiii, mai ales pe ai mei ori „Am început cu puloverele și am sfârșit ca regină a tricotajelor, deși nici măcar nu știu să tricotez).
Pe parcursul lungului și memorabilului rămas-bun al Soniei Rykiel a vorbit, din partea familiei, și Lola Rykiel, director de PR al brandului în regiunea Americii de Nord, care i s-a adresat astfel marii dispărute: „Nu mai am 10 ani, dar, până joi, am tot sperat că vom găsi o soluție și că vei învinge boala prin intermediul unui ser, al unui iubit sau al unui tricotaj magic. Lola a completat apoi un vibrant portret al bunicii sale: „Mă întrebai adesea cum se îmbracă fetele la New York. Obișnuiai să spui că, atunci când ești în căutarea inspirației, îți place să te uiți la fetele de pe stradă, cele care nu se sinchisesc să fie la modă. Le observai mersul, picioarele, dacă aveau o carte în mână sau dacă păreau îndrăgostite. Nu-ți păsa de perfecțiune, preferai să găsești la ele un amestec de umor, insolență și grație.
La înmormântare a luat cuvântul până și fostul prim-ministru francez Lionel Jospin, cunoscut pentru discreția cu care s-a retras din viața publică și cel al cărui stil vestimentar fusese considerat de „Vogue, în anii 70, pur și simplu dezastruos! „Când am făcut cunoștință cu Sonia Rykiel, a fost echivalentul unei inițieri în arta vestimentației. Mi-a arătat ce înseamnă să creezi o casă de modă, un stil, un nume care să rezoneze în Franța, dar și în lumea largă; cât talent presupune asta, abilitatea de a le conecta pe femei și de a conferi lair du temps, simțul culorii și al formei, capacitatea de a seduce.
Acestor intervenții li se adaugă evocarea aparținându-i președintelui Republicii Franceze, François Hollande, care a ți-nut să remarce, la aflarea veștii despre dispariția celei care a fost fiica unor evrei originari din Polonia (mama) și România (tatăl, fost ceasornicar): „A inventat nu doar un stil, ci și o atitudine, un mod de viață, și le-a dat femeilor de pretutindeni o mare libertate de mișcare.
„COCO RYKIEL
Cum ajungi o faimoasă creatoare de modă, care schimbă culorile, materialele și croiala de așa manieră încât lumea va împărți moda în cea dinaintea apariției tale și cea de după? Poți începe de mică, poți face studii de specialitate sau poate cineva din familie te-a îndrumat și duci mai departe o moștenire de generații.
Sau poți face, simplu și natural, precum Sonia, pentru a ajunge într-o bună zi să ți se spună „Coco (de la Coco Chanel) și, după cum a consemnat „New York Times în emoționantul ferpar dedicat creatoarei, să eliberezi femeile de orice încorsetare și să le faci, așa cum ești și tu, „mândre de graviditate, sofisticate în ceea ce privește sexul și prea ocupate ca să se lase influențate de ultimele tendințe în materie de modă.
Sonia Fils s-a născut în 1930, la Neuilly-Sur-Seine. Avea să fie cea mai mare din cinci surori. La 17 ani, lua primul contact cu fascinanta lume a textilelor: era angajată să facă draperii pentru magazinul unei făbricuțe de textile. La 23 de ani, se mărita cu Sam Rykiel, proprietarul
boutique-ului de modă Laura, și aveau să fie căsătoriți până în 1968, când au divorțat. Au avut împreună doi copii, Nathalie și Jean-Philippe. Când îl aștepta pe al doilea copil, de plictiseală, Sonia a realizat designul unei rochii și al unui pulover. Uluitor, umerii păreau să-ți fie mai mici și picioarele mai lungi dacă purtai creațiile ei. Puloverul, în special, a devenit proverbial – era mulat pe trup, practic, o vestă căreia i s-au adăugat mâneci de altă textură și culoare, devenind cunoscut drept „puloverul băiatului sărac, ca și cum bietul purtător n-avusese atâția bani cât să-și cumpere material și pentru vestă, și pentru mâneci. Vestea s-a dus repede, creațiile ei au ajuns pe coperta revistei „Elle, iar de acolo, în garderoba unor celebrități precum Audrey Hepburn, Lauren Bacall, Catherine Deneuve. A uimit lumea pentru că nu mai croia haine pentru tineri sau oameni în vârstă, ci unele pe care să le poarte și unii, și alții. Doi președinți francezi i-au acordat Legiunea de Onoare, iar cei care îi purtau hainele i-au devenit și cititori, întrucât,
atipic pentru lumea modei, Sonia Rykiel a demonstrat și calități de scriitoare, publicând cărți pentru copii, epistolare, autobiografii. Sonia a fost prima care a plasat inscripții precum „mode sau „amour pe haine. Șocul a fost imens, dar rețeta a funcționat, ca și în cazul creațiilor care fie erau socotite prea obișnuite, fie prea transparente, dar toate sfârșeau prin a stabili tendințe. Sonia Rykiel a plecat dintre noi, însă ne-a lăsat o lume mai colorată, mai armonioasă, mai puțin închistată. Pentru toate acestea, i se cuvine o reverență.
TOP 10 DECLARAȚII MEMORABILE ALE SONIEI RYKIEL
• Cum vrei să ajungi în înalta societate dacă nu porți tocuri înalte?
• Poți să creezi modă oriunde în lume, dar locul în care ești încoronate Parisul.
• Contează al naibii de puțin dacă moda e artă sau nu. Nu te întrebi niciodată dacă un Chef incredibil de talentat e artist sau ba, prăjiturile sale sunt delicioase, și asta e tot ce contează.
• Poți avea un corp foarte feminin, dar poți avea în același timp sufletul și spiritul atât ale unei femei, cât și ale unui bărbat. Prietenele mele de care sunt cel mai apropiată au și această latură masculină, pe care o ador: merg pe stradă cu mâinile în buzunare.
• Chiar de la început am fost de părere că femeile nu trebuie să urmeze orbește regulile modei. Ele trebuie să-și adapteze vestimentația la ceea ce sunt, nu invers.
• Parfumurile te urmează, te urmăresc și-ți anunță apariția. Parfumurile fac tăcerea să vorbească.
• Tot ceea ce fac exprimă felul meu de a fi prin intermediul culorilor și al formelor. În același timp, încerc să exprim ceea ce simt nu doar în calitate de creatoare, ci și de femeie, e imposibil să separ cele două trăsături.
• M-am măritat cu un bărbat care era în lumea modei. Am început să lucrez când fetița mea, Nathalie, avea 8 ani. Apoi, într-o zi, am făcut un pulover, care a ajuns pe coperta revistei „Elle (decembrie 1963, cu Françoise Hardy pe copertă). În ziua următoare, eram încoronată regină a tricotajelor în America.
• Sunt atâtea femei care nu înțeleg nimic despre haine. Ele ar trebui să se înțeleagă pe ele înainte să înceapă să se deghizeze. Să stea o zi-două în fața oglinzii și să vadă ce au frumos: părul, gâtul, brațele, mâinile.
• Creațiile mele aduc alături elemente care ajută o femeie să se metamorfozeze nu în felul în care vreau eu să arate, ci în ceea ce vrea ea însăși să fie.
CARMEN GHIBUȚIU Foto GULIVER, HEPTA, NORTHFOTO
Urmărește-ne pe 
