Serban Copot: Interviu dupa sfarsitul lumii

.

Daca citesti acest numar VIVA!, inseamna ca tocmai ai trecut cu bine peste sfarsitul lumii. Insa vei afla de la Serban ca nu este cazul sa rasuflam usurati. De fapt, ca presedinte al Asociatiei Generatia Verde, ne avertizeaza asupra pericolelor inca din 2009.

 


 

Ai avut fie si o teama infima ca ar putea exista un sambure de adevar in toata isteria asta cu sfarsitul lumii? Sau suficienta cat sa te documentezi pe marginea subiectului?

Se stie ca din vremuri imemoriale omenirea este obsedata de propriul sfarsit. Nenumarati carturari si oameni de stiinta au intrat in aceasta valtoare a gasirii datei sfarsitului lumii. Biblia insasi ne spune ca ghilotina existentiala va cobori cu sunete de aripi de arhan­gheli si cine va fi pregatit sufleteste si trupeste va ajunge in Rai. De ce as face eu nota discordanta? Bineinteles, m-am gandit de mii de ori la asta si tre­buie sa recunosc ca traiesti altfel clipa cand iti accepti conditia de simplu mu­ritor. Are o savoare mai intensa si „carpe diem’ are o alta dimensiune.


 

Unii spun ca sfarsitul va veni din ca­uza comportamentului autodistruc­tiv al oamenilor. Ce parere ai de aceasta teorie? E mai plauzibila decat cea a „potopului’ planetar?

Potopul planetar este cea mai ieftina varianta, daca imi permiteti sa spun asa. Ar insemna ca in cateva ore, ma­xim zile, totul s-ar sfarsi si se va asterne linistea. Mai exista o varianta, cea mai plauzibila, prezenta si in rapoarte ofi­ciale internationale, care prevad in urmatorii 40-50 de ani un razboi mon­dial cauzat de foamete ca efect al com­portamentului consumerist, iresponsa­bil al generatiilor de acum. Nu exista animal mai periculos decat omul info­metat si imi este groaza de un astfel de scenariu. Einstein spunea raspunzand la o intrebare: „Nu stiu cu ce arme se va purta al III-lea razboi mondial, dar cu siguranta cel de-al IV-lea se va pur­ta cu bete si cu pietre’, facand aluzie la puterea distructiva a arsenalului mili­tar contemporan.

 

Interviu de Oana Popoiag

Foto Dragos Borcanea

 

Citeste continuarea in numarul de ianuarie al revistei VIVA!