Zeci de ani de exil, perioade sumbre, care multora le-ar zdruncina increderea in oameni si in propriul noroc, acestei femei ii par a fi ceea ce englezii numesc „a blessing in disguise': „Poate nu e rau sa ai experiente mai grele inca de la inceput. Inveti ca te descurci in orice situatie, ca nimic nu e batut in cuie'…
Reprezinta generatii diferite, au origini si alcatuiri diferite. Le leaga profesia de jurnalist si implicarea in viata sociala. Printesa Marina Sturdza si prezentatoarea Pro Tv Amalia Enache au marcat „inceputul unei frumoase prietenii' odata cu implicarea comuna in Fundatia „Hope and Homes for Children'. Iata cine sunt aceste femei exceptionale, in afara misiunii care le-a apropiat.
E singurul om despre care am auzit numai cuvinte elogioase, de la toti cei care o cunosc. Cum reuseste? „Sunt destul de usor de abordat, ma bucur foarte mult de toate contactele si, la randul meu, cunosc lume simpatica’. Pare simplu, nu? Poate pentru printesa Marina Sturdza, care a deprins mestesugul optimismului dupa o viata plina de incercari.
A te descoperi ascultandu-i pe ceilalti
Din 2010, printesa Marina Sturdza o are drept ajutor de nadejde, in ceea ce priveste munca la Fundatia HHC, pe Amalia Enache. Cum s-a intamplat? „Pe printesa Marina Sturdza am auzit-o pentru prima oara vorbind la un eveniment caritabil, cu ceva ani in urma. Nu stiam mai nimic despre ea, dar tin minte o sala de vreo 700 de oameni care au amutit cand a inceput sa vorbeasca. Povestea despre copiii din tara noastra aflati in dificultate, ne cerea ajutorul si atentia. Era ceva atat de puternic in mesajul ei si o asa eleganta a prezentei sale, incat primul meu gand a fost ca va trebui sa o cunosc pe acea doamna desavarsita. La ceva vreme, am intalnit-o in bucataria unei prietene comune, la Londra, dupa un alt eveniment la care participaseram si una, si cealalta. Am intalnit de fapt o combinatie ideala intre rafinament si naturalete ce m-a facut sa cred ca dintotdeauna imi imaginasem ca exact in acest fel trebuie sa fie o printesa, si nu cu o diadema pe cap’.
Citeste continuarea articolului in numarul de iulie al revistei VIVA!