Pe vremea celebrei emisiuni „Din dragoste”, Mircea Radu a fost nu doar una dintre cele mai faimoase vedete din showbizul autohton, ci și unul dintre cei mai vânați burlaci. Iar despre asta ne vorbește acum, cu detașare și umor, din postura de soț și tată…
Ai atins, în anii 2000, un grad de notorietate incredibil… Te-ai molipsit vreo clipă de vedetism în perioada aceea?
Ba era foarte credibil – notorietatea o câștigasem și o întrețineam prin muncă continuă. Vedetism? Ha! Mă faci să râd… Dacă vei citi orice interviu dat de mine în acea perioadă (inclusiv în VIVA!), vei vedea cum spun că nu există vedete de televiziune în România, ci doar persoane publice, notorii, îndrăgite sau antipatice.
Au fost momente în care banii și faima au contat mai mult ca orice pentru tine? Care a fost prețul plătit?
În teorie, da. Atunci când eram student și pe nicăieri, asta se întâmpla înainte de a lucra în radio, îmi doream bani și faimă (bani pot acum să-nțeleg pentru că nu aveam, dar faimă? De ce doream faimă nu-mi aduc aminte…). Apoi, astea au trecut pe locul doi, trei până la a fi de la sine-nțelese. Nu consider că am avut de plătit un preț mare – nu sunt vedetă la Hollywood să nu pot ieși din casă decât cu barbă falsă –, ci că atenția oricui asupra mea, la restaurant, pe stradă, în parc, face parte din fișa postului.
Nu e un secret pentru nimeni că ai fost idolul femeilor (nu pot folosi prezentul, ești bărbat însurat!), doar nu degeaba ai fost ales de 9 ori cel mai sexy bărbat din România! Ai avut de câștigat sau de pierdut din cauza asta?
Poți folosi prezentul, mă face să mă simt bine. (zâmbește) Am avut și, și. De câștigat pentru că orice ușă se deschide mai larg în fața unei persoane cu un chip agreabil (toți psihologii îți vor spune asta) și de pierdut pentru că multe fete mă etichetau înainte de a mă cunoaște, judecând doar după figura mea. „A, ăsta e atât de drăguț, încât e obligatoriu curvar – și pierdeam partide atrăgătoare în fața unor tipi urâței care, nu-i așa?, erau a priori serioși…
Cu toate acestea, te-ai însurat la 45 de ani, când nu se mai aștepta nimeni, și ți-ai ales o soție fără nicio legătură cu lumea showbizului… Cum ai întâlnit-o pe Raluca?
Cum se întâlnesc oamenii, nimic special.
Când ai știut că vrei să-ți petreci tot restul vieții alături de ea? Povestește-ne cum ai cerut-o de soție!
Tu știi ceva despre ce va urma? E careva care știe? Nimeni nu știe nimic despre restul vieții; ce va fi, va fi. Chiar dacă sună ușor frivol, prefer frivolitatea fățărniciei, important este momentul. Să fie bine, liniște, bucurie, atunci când sunteți împreună; să-i lăsăm pe alții să vorbească despre mâine… Am cerut-o de soție ziua în amiaza mare, lungit pe un prosop, în fața unei mări limpezi.
Cum a fost trecerea de la celibat la statutul de familist? Cum supravie-țuiește un burlac cu state vechi schimbărilor aduse de căsnicie?
A fost o trecere bruscă. Dacă nu (mai) e liniște și înțelegere, nicio căsnicie bazată pe adevăr nu rezistă.
Cum ești ca părinte? Spune-ne cu cine seamănă Clara și Tudor și cine e „veriga slabă la voi în casă! Te întreb, de fapt, care dintre voi e mai permisiv…
Eu sunt cel mai puțin permisiv, dar am o relație bună cu cei doi copii ai mei – nu sunt nici zbir, dar nici nu mi se urcă-n cap. E o relație bazată pe multă dragoste – copiii sunt singurii care nu înșală la capitolul ăsta, ce le dai asta primești. Clara are gropiță și ochi verzi, ca mine, iar Tudor e șaten cu ochi negri, dar are ce se cheamă „aerul meu. Adică temperamentul, mișcările, mersul meu.
Ce sfat le-ai da copiilor tăi dacă și-ar dori să-ți calce pe urme?
Toate sfaturile pe care eu nu le-am primit pentru că nu am avut de la cine. Le-aș spune ce mi s-a întâmplat mie, bune și rele, apoi ei să aleagă.
Foto: VIVA!, Instagram