Odata cu vestea ca serialul iconic „Dallas' va reveni pe micul ecran cu o noua serie, lumea si-a indreptat atentia, inca o data, catre personajele emblematice ale povestii. Pe Linda Gray (n.r. Sue Ellen) nu a uitat-o timpul in casa ei din Santa Clarita (California). Din contra, dupa cum povesteste in interviul de mai jos, traieste foarte bine intr-un spatiu verde.
Care este povestea acestei case?
M-am mutat aici cu Ed, fostul meu sot, pe la sfarsitul anilor 60, pentru ca lui ii placeau mult caii si era o zona potrivita pentru asta. Eu nu prea sunt amatoare de cai, imi place mai mult la oras.
N-as fi zis. Pari foarte naturala in sa.
Asta a venit cu timpul. Sotul meu era pe atunci art director la Warner Bros. Records in Burbank (California), dar visul lui era sa aiba cai. Ei bine, un amic de-ai nostri din Nashville a venit odata in vizita cu gandul de a cumpara o casa la tara, unde sa poata creste cai. L-am urmat pana aici (n.r. Santa Clarita, California) si cineva ne-a aratat o proprietate mare de vanzare. Era chiar casa in care stam acum de vorba, care a ajuns, in final, a noastra. Arata mizerabil si mi-am zis : „oh, ce dragut!'. Initial, am presupus ca o sa luam un cal, eventual o remorca, si vom veni aici doar in weekend-uri. Aveam doi copii mici atunci si nu-mi ardea de mutat. In plus, eram foarte fericita in casa din Encino, unde aveam copaci si curte mare. Ce-i drept, nu aveam loc de cai. Ed s-a imprietenit apoi cu un mare arhitect, A. Quincy Jones, care construia pentru Warner Bros. Acesta a vazut casa din Santa Clarita si a zis: „wow, ce proprietate!' Prin urmare, in 1973 eram deja mutati aici.
Mai aveti cai?
Nu, lucrurile s-au schimbat cand au crescut copiii. Fiica mea a dat caii pe iubiti. A trebuit sa renuntam la animale, le-am gasit adaposturi foarte bune. Calul meu, cel putin, era foarte batran, dar era dresat dupa voce. L-am trimis in Oregon, la un centru unde copiii fara vedere erau plimbati in sa, ca forma de terapie. Aveau nevoie de cai cuminti, batrani, iar locul acela era perfect. Avea dusuri, muzica, era un fel de spa pentru cai. Plus ca cei mici erau foarte fericiti sa se joace cu animalele.
Citeste continuarea articolului in numarul de septembrie al revistei VIVA!