Un bebelus dulce. Un tata fericit. O mama… ei bine, despre mama ai putea spune ca este incantata, implinita, bucuroasa. Totusi, Ileana are ceva pe deasupra: amintirea unei sarcini nu tocmai placute, tratate, insa, cu mult umor.
Intr-o dimineata de sfarsit de saptamana, ma indreptam catre casa unde Ileana Badiu astepta echipa VIVA! alaturi de sotul ei, Catalin, si de Sasha, fiul lor de doua luni si jumatate. Nu ma gandeam la schimbat impresii simpatice, stiam cum a perceput Ileana sarcina. Surprizele au inceput din holul casei in care aceasta se mutase cand era insarcinata in sase luni. Cainele familiei, Jean, nu s-a linistit pana nu ne-a verificat pe rand. Dupa ce am trecut cu bine de „securitate, l-am putut vedea pe Sasha dormind cuminte in patutul alb, intr-un frumos costum albastru (cu Irina Schrotter nasa, nu e de mirare).
Desi are doar cateva luni, ne-am dat seama ca va fi un baiat inalt si ca seamana foarte bine cu tatal sau. Acest tablou idilic contrasta cat se poate de amuzant cu atitudinea frumoasei mame, abia iesita dintr-o experienta pe care a numit-o, pe rand, „grea, „neplacuta, „obositoare etc. Insist ca, totusi, majoritatea mamelor descriu sarcina ca pe o minune. Ileana ma contrazice. „Eu imi sustin mai departe punctul de vedere. Stii care e treaba? Noi traim intr-o lume a cliseelor si femeile se simt obligate sa spuna ca sarcina e o perioada de gratie. Eu as zice ca e o perioada de dizgratie completa. Ce pot sa fac, eu sunt o fiinta onesta. Finalitatea este, intr-adevar, o minune. Dar daca nu mi-as fi dorit enorm, sincer… Ma rog, eu poate am afirmat-o public, dar sa stii ca 90% dintre femeile pe care le cunosc eu si care au fost insarcinate au descris lucrurile exact asa. Sigur, dupa.
Trebuie mentionat ca vorbim despre o sarcina normala, la care singura problema a fost cea hepatica, declansata de progesteronul din sarcina. „Ca daca mai ai si probleme, eu nu stiu… Am o admiratie crescanda fata de femeile care indura si alte probleme, dincolo de lucrurile pe care le-am indurat eu. Foarte multe mamici trebuie sa stea in pat, nemiscate, cu picioarele in sus. Daca mai trebuia sa trec si prin asta, cred ca acum nu mai avea loc interviul, eram la Balaceanca.
Citeste continuarea articolului in numarul de noiembrie al revistei VIVA!
Urmărește-ne pe 
