Citeste continuarea in numarul de ianuarie al revistei VIVA!
Pe vremea cand mai marii tarii luau decizii proaste dupa decizii proaste, un pusti ii privea din umbra si inregistra piesa dupa piesa cu banii din alocatie. Cu pretul unei exmatriculari si nu numai, in final a reusit sa se faca auzit. L-am intrebat despre drumul pana aici, despre baiatul de 25 de ani din spatele lui Guess Who si despre toate lucrurile care il enerveaza. Pe langa gentile Elenei Udrea…
Fata de primul album, „Probe audio’, „Tot mai sus’, lansat in toamna, este mai putin incomod. Ce s-a intamplat cu tine intre timp de ai revenit la sentimente mai bune?
Mi-am schimbat starea de spirit. La „Probe audio’ eram foarte inchis, prietenii imi ziceau sa nu mai fiu suparat. Eram incruntat, lucrurile nu mergeau, nu-mi iesea mie maretul plan cu muzica, intelegi? Foarte greu am reusit.
Se spune ca faci un hip-hop mainstream, comercial. De exemplu, ai cantat cu Moga si totii fanii hip-hop au sarit ca arsi. Cat la suta cantareste in deciziile tale cererea publicului?
Conteaza, dar nu e definitorie. Pentru ca am facut ce am vrut eu. Si daca ma intrebi, am cantat intentionat cu Moga. Am zis „hai sa vad ce o sa spuna lumea’. Eu nu am putut sa cant refrenul la „Tot mai sus’, era prea sus pentru mine, asa ca l-am sunat pe Moga. Am zis ca o fac, de ce sa nu o fac? Mi s-ar fi parut nasol sa nu fac asta.