Precum Sean Connery, Denzel Washington devine din ce in ce mai sexy odata cu trecerea anilor. Citeste in continuare un interviu acordat in exclusivitate pentru VIVA! prin intermediul InterComFilm Distribution despre rolul din „123 S-a furat un tren (luna aceasta in Romania), cum a trebuit sa alerge ca un atlet, desi abia fusese operat la un genunchi, dar si despre secretele unei casnicii de durata.
La 11 ani, Denzel Washington, nascut si crescut in New York, castiga 11 dolari pe zi facand curat intr-o frizerie. A fost educat in stilul conservator al tatalui sau, preot penticostal, ale carui reguli puteau usor sa-i inhibe orice tentativa de exprimare a propriei personalitati. Peste 3 ani insa, cand parintii lui au divortat, Denzel a parasit fagasul impus de familie si s-a incadrat pe un drum destul de periculos. In anii care au urmat, a fost implicat in diverse scandaluri, batai de strada, a fost exmatriculat de la scoala si chiar a avut probleme cu heroina. In jurul varstei de 20 de ani, copilul rebel s-a domolit si a ajuns student la Facultatea de Jurnalism (Universitatea Fordham), dupa care a plecat la San Francisco, unde castigase o bursa la American Conservatory Theatre. Si de aici a inceput povestea cu actoria… Poveste frumoasa de altfel, daca tinem cont de faptul ca are acasa doua premii Oscar (Cel mai bun actor in rol secundar – „Glory (1989) si Cel mai bun actor in rol principal – „Training Day (2001).
Luna aceasta il vei vedea pe Denzel in „123 S-a furat un tren („The Taking of Pelham 123), un film de actiune in care joaca alaturi de John Travolta.
Il stiai pe John Travolta inainte de acest film?
Nu-l cunosteam, dar de intalnit, ne mai intalnisem. Ne mai intrebam unul pe altul „hei, cum o mai duci? pe la vreun eveniment, dar asta a fost prima data cand ni s-a dat ocazia sa lucram impreuna. Si chiar si asa, tot n-am apucat sa petrecem prea mult timp unul cu altul. De fapt, primele trei sau patru saptamani am filmat separat si tot ce am apucat sa vorbim, am vorbit prin microfoanele care ni se atasasera si pe care in cele din urma cei de la sunet ni le-au instalat si in dressing room. Asadar, in primele trei saptamani, in timp ce eu eram pe platou si filmam, John vorbea la microfon din cabina, iar apoi eu eram in cabina si el pe platou, in centrul de comanda, si tot asa. Dar prin microfoane mai schimbam cate un „buna dimineata, John, ce mai faci?, mai fredonam cate un cantec sau spuneam cate o gluma. A fost interesant.
Iti place sa mergi cu metroul?
Eu am crescut in New York, iar metroul era singurul mijloc prin care ma puteam deplasa. Asa ca aici mi-am petrecut multe, multe ore in copilarie. Dar de vreo 20 de ani nu am mai mers cu metroul, pentru ca pierdeam cam doua ore in fiecare zi in drumul meu de acasa la scoala si inapoi. In acest timp, faceam de toate aici – dormeam, mancam, imi faceam temele – si mi-am jurat ca, imediat ce voi strange un banut, nu ma voi mai urca niciodata in metrou. Pana la acest film, bineinteles!
Citeste continuarea articolului in numarul de august al revistei VIVA!