Dana Razboiu - Casa, dulce casa

Dupa ce a ales sa se stabileasca la Viena, suparata pe sistemul de sanatate care a pus in pericol viata copilului sau, Dana (35) s-a impacat cu Romania. A revenit la Bucuresti definitiv, alaturi de sotul ei si de cei doi fii si se declara fericita asa. In urma tuturor incercarilor prin care a trecut, se afla acum in cautarea unor raspunsuri…
 

O zi petrecuta alaturi de Dana Razboiu si de cei doi fii ai ei, Victor (8 ani) si Marc (2 ani), este ca o excursie nesperata in propria copilarie. Iti doresti sa fii din nou mic cand il vezi pe Marc cum isi plimba mandru paturica de care nu se desparte nici in poze si pe Victor cum isi priveste fratele. Dana ii descrie pe amandoi in culori vesele: Lui Marc ii place sa fie in centrul atentiei, este Leu, la fel ca mine. Face spectacol oriunde mergem, cere aplauze si de multe ori se aplauda singur daca nu suntem pe faza si isi spune: «Bravo, Marc!». Victor este diferit, este introvertit, inteligent, sclipitor chiar, e pasionat de fizica si stiinte in general. Ii spunem «minitehnicus», pentru ca stie cum functioneaza fiecare aparat din casa si face circuite electrice de cand era mic.

Povestea ta cu Viena este un du-te-vino continuu, astfel incat am pierdut sirul mutarilor si al revenirilor. Unde locuiesti acum, de fapt?
Locuim in Romania. Am renuntat la casa de la Viena si la ideea de a trai in alta tara. Va fi decizia copiilor mei unde vor dori ei sa-si traiasca viata, eu ii pregatesc sa poata trai oriunde in lume, ii invat limbi straine, ii invat sa fie politicosi si civilizati, sa fie independenti. Pentru mine, concluzia este ca nu ma pot desprinde de Romania, probabil sunt prea in varsta pentru a emigra si pentru a-mi face un rost in alta tara.

Ai fi incantata daca baietii tai ar alege, atunci cand vor fi adulti, sa se stabileasca in alta tara? Ce i-ai sfatui?
As fi fericita daca Victor si Marc ar face parte din generatia care ar schimba Romania. As vrea, ca orice parinte, sa reuseasca ce n-am reusit eu, pentru ca eu pot sa ma ocup de educatia lor, pot sa-i trimit la cele mai bune scoli din lumea asta, dar intrebarea este: Ce tara le las? Cum o sa fie Romania cand ei vor fi mari? Ma ocup de ei, dar de tara pe care le-o las cine se ocupa? Nu asta este solutia, sa educam doar cativa copii, pe cei norocosi, care pot sa invete in scoli private. Trebuie sa investim mai mult in
invatamant, doar asa putem schimba Romania. Este singura, repet, singura noastra sansa ca natiune: sa ne educam generatia viitoare, iar pentru asta trebuie alocate fonduri mai mari din PIB.

Te mai leaga ceva de capitala Austriei in acest moment?
Sigur, am prieteni buni acolo…

Citeste continuarea in numarul de mai al revistei VIVA!