Provine din Chișinău, dar a devenit cel mai cool artist de la noi din țară, concertele Carlas Dreams fiind de cele mai multe ori sold out. Vă prezentăm povestea acestui fenomen care, chiar și fără a-și dezvălui adevărata față, a cucerit jumătatea feminină a României.
Acesta nu va fi, poate, un text obiectiv. Mărturisesc din capul locului că sunt, dacă nu cel mai mare, atunci cel mai tare fan Carlas Dreams. Tare înfocat și prin urmare, se prea poate ca și eu să supra-evaluez proiectul – așa cum „Sergiu, solistul, crede că o fac mulți.
Totul a început cu piesa „Te rog, sau mai degrabă cu videoclipul ei. Până să aud bine melodia, am văzut clipul și mi-a plăcut mult tipul mascat, misterul lui și felul cum se mișca – un dans de băiat nonconformist, genul rebel după care suspinau toate fetele în timpul liceului și pun pariu că o mai fac încă și noile generații de adolescente. În ciuda succesului lui Justin Bieber.
Înainte, văzusem și clipul „P.O.H.U.I., însă acolo se întâmplase exact opusul: nu mi-a plăcut deloc masca solistului, în special buzele negre care, privite din profil, îmi aminteau de fiecare dată de Heath Ledger, Jokerul din „Cavalerul negru.
Ei bine, după „Te rog a început nebunia. Am dat Like paginii oficiale de Facebook a trupei, am urmărit îndeaproape fotografiile, postările și noutățile – nu multe, dar autentice (scrise chiar de cei din proiect, după cum însuși solistul a declarat de câteva ori) și chiar am reușit să obțin un autograf cu ajutorul unui prieten comun. Au urmat „Eroina și „Aripile – alte două piese pe care le-am ascultat pe repeat, sedusă de sound-ul aparte, de versuri, de ritm. Apoi, i-am văzut la matinaluri FM în diverse înregistrări pe YouTube și, la un moment dat, m-am gândit chiar că, în vreme ce „Sergiu își ascunde atât de conștiincios fața, ar putea fi oricând recunoscut după voce. Poate chiar eu, „stalker neobosit, l-aș recunoaște în cine știe ce împrejurare extraordinară, dar într-un gest de loialitate supremă, aș ține secretul doar pentru mine. Și-n vreme ce în imaginația mea eram deja o eroină (!), ocazia de a face eu însămi interviu cu Carlas Dreams a venit ca o trezire (frumoasă) la realitate.
Începutul piesei „Pentru cei ce pot sună așa: „Eu nu-s muzician și nu-s poet, un metru 78, slăbuț, aproape brunet, o facultate, aproape 28 de ani și după fiecare vineri stau fără bani’. Așadar, înțeleg ce nu te consideri, dar ce ești atunci?
Noi suntem un grup de amatori prinși în roata evenimentelor pe care probabil încă nu le înțelegem până la capăt.
În timpul aparițiilor publice porți mască, dar oamenii din fața ta, nu. Te-ai gândit vreodată că se pot simți dezbrăcați în fața ta?
Măștile desenate sunt mereu mai sincere decât cele purtate pe ascuns. Așa că, și nu, și da.
Continuarea în numărul de MAI al revistei VIVA!, la standurile de presă din 23 aprilie