Bob Dylan – Nu lăsaţi premiile să vină la mine!

Când Academia Suedeză a anunțat că Bob Dylan e laureatul Premiului Nobel pentru literatură, a fost surpriza anului.

Întâi, a frapat faptul că această prestigioa­să distincție, recompensând fără excepție un consens internațional privind opera literară a unui autor, ajunge în 2016 la un cântăreț. Motivația juriului a fost: „pentru crearea unei noi forme de expri­mare poetică în marea tradiție muzicală americană. În limba română, cărțile sale, două volume de poeme și un volum de memorialistică, au apărut la Editura Humanitas Fiction. „Suflare în vânt 100 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, „Tarantula (poeme în proză) și „Croni­ca vieții mele. Volumul întâi (memorii).

A existat însă și un alt tip de reacție – Le­onard Cohen, un cântăreț care, ca și Bob Dylan, a concertat în România la a treia tinerețe, a considerat că Nobelul acordat lui Dylan e ca și cum ai premia Everes­tul pentru că e cel mai înalt munte. Iar Cohen pare îndreptățit să se pronunțe în chestiuni literare. Înainte de a ajunge un cântăreț faimos, artistul a fost mai întâi publicat într-un volum de poezie.

În același timp, lumea literară a reacțio-nat la rândul său, dar într-un mod ine­dit, publicația „The New York Review of Books, sub semnătura lui Tim Parks, punând la îndoială universalitatea ver­surilor scrise de Dylan. Cu alte cuvinte, în afară de vorbitorii nativi de limbă en­gleză, poezia cântată a artistului e greu de perceput, ba și de priceput. Versurile sunt prea subtile, uneori par să n-aibă niciun sens, traducerea, chiar dacă e fă­cută de profesioniști, riscă să piardă din înțelesurile și din frumusețea profundă, dar accesibilă doar inițiaților, a expresii­lor lui Bob Dylan.

Însă, dincolo de dezbaterile intelectu­alilor, a șocat lipsa de reacție a premia­tului. Omul care protestează de-o viață prin melodiile sale – alt paradox legat de Dylan e însă că, deși în muzică e un militant activ, în viața reală a evitat să se alăture marilor mișcări sociale – a ales să tacă într-un moment în care lumea în­treagă aștepta să zică ceva, orice.

BARACK OBAMA: „AȘA E DYLAN

Tăcerea lui Dylan a fost pusă pe seama timidității sale – adesea, artistul poartă o perucă, detestă pur și simplu să fie recu­noscut în public atunci când nu e pe sce­nă. Însuși președintele american Barack Obama a ținut să explice că Bob Dylan e altfel: când a cântat la Casa Albă, solistul n-a venit la repetiții, după ce a cântat a dat mâna repede cu președintele și s-a re­tras. Fără poze cu șeful statului american ori cu Prima Doamnă, fără obișnuitul ri­tual de măgulire a președintelui. „Dar nu te poți aștepta la vreo lingușire din partea lui. Pur și simplu, așa e Dylan, a conchis Barack Obama.

Alții, după ce au consemnat eșecurile re-petate ale Academiei de a lua legătura cu artistul, se întrebau dacă Bob Dylan a auzit că a luat Premiul Nobel! Fără doar și poate, l-a auzit chiar și pe Mick Jagger din culise, deoarece solistul trupei Rolling Stones, care a concertat la fes­tivalul Desert Trip din Las Vegas după Bob Dylan, a spus la microfon: „Vreau să-i mulțumesc lui Bob Dylan pentru o prestație minunată. N-am mai fost nicio­dată pe scenă cu un laureat al Premiului Nobel. Bob e Walt Whitman al nostru..

NOBEL DUPĂ PULITZER

La aflarea veștii că cel mai prestigios pre­miu literar ajunge la un cântăreț celebru pentru că are versuri ciudate și melanco­lice, cântă pe nas, e creț și se-mbracă-n negru, presa mondială a dat buzna în arhivele Internetului pentru a căuta răspunsuri la întrebări de genul: cum se comportă Dylan când e premiat? Se duce să le ia? Mulțumește? Așa s-a (re)descoperit că primul muzican premi­at pentru literatură a fost și primul cân-tăreț care a primit un Premiu Pulitzer. Într-adevăr, în urmă cu opt ani, Bob Dylan a devenit primul artist de rock sau de folk care a primit o mențiune specia­lă a Pulitzer Prize Special Citations and Awards pentru „profundul impact în muzica populară și în cultura americană, bazat pe compozițiile sale lirice și pe ex­traordinara sa putere poetică.

BOB DYLAN LA PRIMIREA PREMIULUI NOBEL: „SUFLARE ÎN VÂNT

Presa americană a așteptat răspunsul lui Bob Dylan privind Premiul Nobel pentru literatură fără să ia în considerare că, în stilul său atât de special, cântărețul a vor­bit deja, cu mult înainte!

Comentariul lui Bob Dylan privind No­belul n-avea nevoie de nicio declarație oficială preluată de agențiile de presă și share-uită în întreaga lume pentru că, așa cum a spus clar și răspicat artistul când­va, „oamenii pot afla absolut orice despre mine din cântecele mele, cu condiția să știe unde să caute.

Din această perspectivă, Bob Dylan nu trebuie să mai vorbească despre Nobel, pentru că a făcut-o deja. În 1962. Când a scris melodia „Blowin in the wind.

Iată, așadar, o parte din răspunsul lui Bob Dylan, tradus de Mircea Cărtă­rescu: „Câte drumuri ajunge un om să străbată/ Înainte să-l poţi numi om?/ Pe câte mări un porumbel va zbura/ Până pe nisip cade-n somn?/ De câte ori bom­be grele-au să cadă/ Până la total aban­don?/ Răspunsul, prietene, e suflare în vânt/ Răspunsu-i suflare în vânt..

10 DETALII NEPOETICE DESPRE BOB DYLAN

• Pe numele său real Robert Allen Zimmerman, Bob Dylan s-a născut pe 24 mai 1941 în Duluth, Minnesota. A învățat să cânte la chitară și la pian în unul dintre cele mai friguroa­se locuri din America, Hib­bing, unde ai lui s-au mutat când Robert avea șase ani.
• Pseudonimul artistic i se trage de la Dylan Thomas, poetul său preferat. Dintotdeauna, lui Ro­bert i-au plăcut poeții și a fost foarte vexat o dată, când avea 23 de ani și l-a vizitat pe nepusă masă pe poetul Carl Sandburg alături de trei prieteni, iar mare­le autor a refuzat să-l ia în sea­mă pe Dylan ca poet.
• În liceu a înființat nenumărate trupe de rock și era, în general, perceput ca un ciudat, întrucât chiulea pe rupte ca să meargă la o cafenea sau, pur și simplu, pentru că nu voia să vadă iepuri disecați la orele de biologie și prefera să citească din Kant în loc de lecturile obligatorii din programa școlară.
• Între 10 și 18 ani, a fugit de acasă de 7 ori.

• I-au plăcut foarte mult fetele. A avut prima iubită la 14 ani, iar la facultate se vedea cu câte cinci fete cam în același timp.
• Pe timpul unui iconic concert „Johnny Cash la San Quentin, Cash l-a prezentat pe Dylan ca fiind „Cel mai mare scriitor al timpurilor noastre.
• În 2001, a luat Oscar pentru cea mai bună melodie, „Things Have Changed, de pe coloana sonoră a filmului „Wonder Boys. El a cântat piesa și a ac­ceptat premiul printr-o trans­misie făcută prin intermediul satelitului, deoarece era într-un turneu mondial și n-a crezut de cuviință să revină în SUA pentru ceremonie.
• Locuiește în Malibu, California.
• Și-a lipit, cu mândrie, pe mașină un „sticker cu mesajul „Cel mai bun bunic din lume – are 9 nepoți și 6 copii, din două căsnicii și alte relații.
• Nu mai cântă la chitară pe scenă, ci doar la clape sau, uneori, la muzicuță.

CARMEN GHIBUȚIU
Foto GULIVER, HEPTA, NORTHFOTO