În momentul în care m-am gândit la coperta lunii aprilie, mi-a venit în minte un singur nume: Andreea Berecleanu. Exemplul perfect de curaj și determinare, Andreea este femeia deopotrivă preocupată de carieră și de viața de familie, iar recent a avut cutezanța să facă o schimbare importantă, în ceea ce privește jobul, semn că noul și necunoscutul nu reprezintă și nu au reprezentat niciodată bariere, pentru ea. După cum spune chiar Andreea, începutul de an a fost unul cu încărcătură puternică, vedeta alegând să povestească totul despre cele întâmplate, în exclusivitate pentru VIVA! Într-un interviu prin care ne învață că nu trebuie să ne temem de schimbări, că nu trebuie să acceptăm compromisuri, că nu este niciodată prea târziu pentru un nou început și că cel mai important este să avem încredere în forțele proprii și să știm să ne bucurăm de lucrurile simple, pe care viața ni le oferă, tuturor, în fiecare zi…
Andreea, tocmai ai împlinit 45 deani. Cum te-a găsit această vârstă? Cu ce vine la „pachet?
Este o vârstă care vine cu o minunată poveste de viață, de încărcătură emoțională și cu bucuria de a mă fi născut într-o familie căreia îi sunt în fiecare moment recunoscătoare. Celor ce sunt alături de mine, mama și bunica mea, dar și celor care au fost și mă veghează de Sus.
La această vârstă, pot să spun sigur că suntem în mare parte produsul părinților și bunicilor noștri, că bagajul genetic ne poate influența chiar și destinul. Eu m-am lăsat purtată de acest sentiment, nu am luptat împotriva lui. Am știut mereu ce port în mine, am știut ce am primit ca educație, atât acasă, cât și la școală. Am ținut cont. Și fac din toate aceste daruri un mesaj pe care să-l transmit mai departe copiilor mei.
„A fost o aniversare atipică”
Trebuie să ne spui și cum ai sărbătorit…
Acasă, cuminți, în izolare, având în vedere contextul mondial de restricții. Familia mi-a fost alături, copiii sunt acasă, Eva s-a întors de la Londra din aceleași motive. Am sărbătorit și cu prietenii la telefon sau online, a fost o aniversare atipică, unică și specială, de neuitat. Am simțit dragostea celor apropiați mie, chiar dacă am fost nevoiți să nu ne atingem. O sticlă de șampanie și un tort făcut de mama acasă sunt cel mai frumos cadou.
Ai fost vreodată genul de femeie pecare să o sperie vârsta? Ți-a fost frică de vreun „prag?
Sunt un om curios, dar nu indiscret. Curiozitatea aceea continuă, care probabil m-a condus și către această profesie. Îmi doresc să simt, să știu, să aflu, să descopăr, să învăț. Așa a fost mereu, cu fiecare an, cu fiecare zi. Pragurile mele nu țin de anumite vârste, ci mai degrabă de evenimentele marcante din viața mea pe care aș vrea să le numesc revelații. De multe ori îmi uit vârsta, adică uit câți ani urmează să împlinesc.
Trebuie să fac un calcul matematic sau să o sun pe mama. (zâmbește) Dacă mă uit în oglindă, văd diferite fețe și diferite priviri. Depinde cum mă privesc. Nu e filozofie, e real, asta simt. Pentru că, fundamental, nu mă schimb, dar experiențele lasă pe chip anumite trăsături. E adevărată vorba care spune că „la 20 de ani avem fața cu care ne-am născut și la 40 pe cea pe care o merităm.
E o exprimare dură, așa e, viața vine cu de toate. Când s-a îmbolnăvit tata și apoi s-a dus, nu mai conta niciun rid, nu asta era vizibil. Privirea mea în acele clipe și suferința profundă mă transformaseră într-o altă persoană. Eram amabilă cu cei din jur, încercam să fiu optimistă, dar chipul meu transmitea multă durere. Și același chip poate să învie când anii trec, pentru că rămân memoria celui plecat și dragul amintirilor.
Și atunci se așază la loc ce ești, de fapt. Părerea unui specialist este aceea că ridurile arată calitatea pielii și scăderea colagenului, după 40 de ani. Dar ce trăim este mai presus decât o fișă medicală. Asta este pentru mine cel mai important.
„Nu prea îmi fac planuri, deși mă gândesc la viitor”
Obișnuiești să îți faci planuri pe termen lung? Te-ai gândit vreodată, de exemplu… până la 30 de ani vreau să fac ceva, la 40, la 50?
Nu prea îmi fac planuri, deși mă gândesc la viitor. Dar nu neapărat în ceea ce mă privește, ci să-i știu bine pe toți ai mei. Asta nu înseamnă sacrificiu, ci grijă pentru familie, pentru copii. Eva și Petru au încă nevoie de îndrumare și, bineînțeles, de permanentă dovadă de afectivitate și atenție. Am conturate câteva idei pe termen scurt, știu către ce mă îndrept din punct de vedere profesional, dar rămân cu ochii larg deschiși și urechile ciulite la tot ce este nou și mi se potrivește.
Andreea, a trecut mai bine de o lună de când ai decis să-ți dai demisia de la Antena 1. Cum a fost această perioadă? Cum a trecut prima lună?
A fost hotărârea mea de a pleca. De fapt, este decizia mea de a nu prelungi un contract de muncă în alte condiții decât cele agreate dintotdeauna de comun acord. Trebuie înțeles că niciodată nu am acceptat să semnez ceva impus sau, după cum numesc anumite companii „contracte-cadru. Sunt o persoană care respectă rigorile, disciplina, și asta am demonstrat în timp. Nu e nevoie de clauze care ofereau protecții excesive doar uneia dintre părțile contractului.
De altfel, nu mi s-a reproșat niciodată nimic de-a lungul atâtor ani. Revenind la întrebarea ta, în ultima lună mi-am continuat partea de comunicare pe care o fac pentru clienți, am intrat în multe proiecte foarte interesante, mi s-au deschis multe ferestre din punct de vedere profesional.
„Audiențele nu depind doar de prezentator”
Plecarea ta încă este învăluită în mister… Sunt sigură că nu a fost o decizie de moment. Ce ne poți spune despre hotărârea pe care ai luat-o? Ce se ascunde în spatele acestei decizii?
Decizia mea a fost luată pe parcursul a câteva zile, nu a fost ceva premeditat. Iar conducerea, deși în mod aparent a insistat să rămân în grup, oferindu-mi diverse proiecte și funcții, știa că nu voi accepta. Să știi că nu-mi lipsește flexibilitatea, sunt un om care înțelege multe, altfel nu puteam lucra într-o redacție, unde timp de 17 ani au fost schimbați zeci de șefi. Dacă e să mă întrebi pemine, evoluția e benefică, dar nu schimbi niciodată acolo unde lucrurile merg excelent. Să detaliez puțin.
Toate sondajele de opinie, toate studiile de impact, de branding mă plasau într-o zonă de top. Imagine, notorietate, profesionalism, rezistență în timp, seriozitate etc. Relația mea cu echipa redacțională era foarte bună, contribuția mea pe partea creativă fiind importantă. De asemenea, audiențele. Au fost multe dăți în care am bătut concurența, deci oricum aveam audiențe bune. Și chiar și audiențele nu depind doar de prezentator.
Un prezentator de știri bun și apreciat poate aduce maximum 3 puncte de rating. Asta spun studiile internaționale. Asta îmi dă de înțeles că sunt multe dedesubturi.
„Publicul nu înțelege de ce s-a făcut această schimbare”
Noi, cei din fața ecranelor, nu am bănuit nicio clipă că urmează să pleci… Când și de ce a încolțit această idee? Nu a încolțit înainte, nu aveam motive să mă gândesc la plecare.
Mai mult, am trecut cu brio peste momente critice pentru grup, mai ales odată cu sechestrul pus pe sedii. Atunci, totul a venit la pachet cu multe, inclusiv probleme tehnice majore în timpul emisiilor. Am făcut tot posibilul să nu se observe nimic, chiar dacă au fost perioade teribil de stresante.
Începând din luna februarie a acestui an, în momentul în care mi-am dat seama că ar putea fi vorba despre o înțelegere între conducerea stației și Sandra Stoicescu, un om foarte apropiat familiei Voiculescu, am privit cu detașare tot. Ea era în concediu postnatal, trebuia să se întoarcă la Antena 3, la emisiunea ei de acolo. Dar a vrut altceva și s-au potrivit interesele comune. Nu e prea complicat, știi cum sespune: „așa e în tenis!.
Culmea e că Sandra fusese eliminată de la Observator acum 10 ani, în urma unor studii nefavorabile atât pentru ea, cât și pentru colegul ei de atunci, Lucian Mîndruță. Acum, revenită la Observator, după 10 ani de jurnalism militant la Antena 3, este greu să se impună unui public de masă. Și chiar e debusolant pentru privitor.
Publicul nu înțelege de ce s-a făcut această schimbare și o consideră inutilă, ba chiar nepotrivită. Oamenii îmi scriu mie pe rețelele de socializare aceste mesaje, dar se vede deja în audiențe o scădere dramatică. Dar nu știu cât au fost luate încalcul aceste riscuri. Cred că a fost altceva mai important.
Foto: VIVA!, Instagram
Urmărește-ne pe 
