„Îmi doream un copil, dar nu-i nimic, l-am bifat pe bilețelul cu dorințe și o să se întâmple'. Sunt cuvintele Andreei de fix acum un an, când nici măcar George, iubitul ei, nu făcea parte din proiect. O privesc acum, însărcinată în aproape șapte luni și încerc să înțeleg cum, când s-au petrecut atâtea, cu toate că știam prea bine că artista nu lasă nimic la întâmplare.
Într-un august ca acesta, dar al anului 2000, mă aflam pe plajă în Mamaia cu noul număr VIVA!, având pe copertă trupa Andre, aflată atunci pe culmile gloriei. Titlul era „Nu sunt singure la mare. Mi-am amintit acest mic detaliu al unei veri atât de îndepărtate într-o fracțiune de secundă, în timpul unei conversații cu Andreea care mi-a specificat că lucrăm la cea de-a doua copertă VIVA! din viața ei, realizată la fix 16 ani de la prima. Și tot la mare, dar de data aceasta în Bulgaria. Iată-ne în mașina artistei, în drum spre o plajă secretă din Russalka, cu valize de haine după noi și cu o protagonistă extenuată care nu reușise să doarmă suficient și încerca acum să recupereze somnul pierdut.
Sarcina nu i-a adus schimbări fizice, în afară de vreo 5 kilograme amărâte în plus, pe care Andreea mă tem că le percepe la o altă dimensiune. Și-n afară de faptul că nu mai poate face șpagatul de ceva vreme și nici nu se mai poate lega singură la șireturi, fără ajutorul lui George. În rest, vorbim de o sarcină fără grețuri și pofte, doar cu oscilații de stare. De pildă, cu o zi înaintea plecării, special pentru copertă, hairstilistul nostru i-a vopsit părul într-o nuanță de blond, pe care Andreea a readus-o rapid în zona „lila a cercului cromatic aplicând odată întoarsă acasă un nuanțator. Din același motiv nu a putut să îmi spună nici ce nume a ales pentru copil:
„Vezi tu, din cauza acestor hormoni, mă răzgândesc de la o zi la alta. Azi zic ceva, mâine altceva. Azi zic da culorii de păr, apoi mă duc acasă și mă vopsesc din nou. Dacă e un lucru despre care sunt convinsă că nu va suferi vreodată modificări, aceasta e ambiția Andreei.
Aceeași care o ajută să fie pe val de circa 20 de ani și care ne-a ajutat și pe noi, dându-i voință să reziste, însărcinată în 6 luni, celor 5 ore pe drum, plus celor 5 ore de shooting, la temperaturi caniculare. Unde mai pui că nu am văzut-o să mănânce altceva în afară de o salată de vară și câteva felii de pepene galben. Norocul nostru că am prins-o în trimestrul doi de sarcină, primul a fost, se pare, cu cântec.
„În primele două luni nu am știut că sunt însărcinată. M-am întors din vacanță, în februarie am început treaba, însă aveam niște stări emoționale ciudate, eram ba veselă, ba tristă. Nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine, așa că m-am dus la control. Aveam deja o lună de sarcină, dar la ecografie nu s-a văzut nimic. Am avut apoi un show foarte greu la Sala Polivalentă, unde am făcut niște prize spectaculoase, ceea ce îți dai seama că nu aș fi avut voie să fac. M-am dus din nou la doctor la jumătatea lui martie și atunci s-a văzut, copilul era deja măricel. Apoi m-am relaxat, mi-am dat seama că toate stările mele emoționale erau cauzate de hormoni, de la placentă.
Am întrebat-o mai departe cum a reacționat iubitul ei la aflarea veștii: „George nu era cu mine la acel control, era la teatru, i-am dus ecografia acolo. S-a bucurat foarte tare, pentru că încercam deja de vreo 6 luni să rămân însărcinată. Am descoperit că de fapt s-a întâmplat la finalul vacanței când eu eram, în sfârșit, relaxată. Deci în ianuarie am rămas însărcinată, dar am aflat pe la jumătatea lui martie. Am luat măsuri imediat, m-am oprit din acrobații, am început să mănânc și mai sănătos decât înainte: fără prăjeli, fast food, dulciuri. Acestea nu îi folosesc copilului, sunt doar pentru plăcerea noastră. Acum sunt în trimestrul 2, care e de vis. Te simți bine, devii euforică chiar, începe să crească burtica, să simți mișcările copilului.
Continuarea în numărul de AUGUST al revistei VIVA!, la standurile de presă din 1 AUGUST.