Experienta traita la Berlin, in cadrul programului Shooting Stars, poate fi decisiva pentru viitorul ei ca actrita. Iar acesta este exact gandul despre care Ada ar spune ca ii provoaca adrenalina. La fel ca aparitiile pe covorul rosu si discutiile despre dragoste.
Am sunat-o pe Ada pentru interviu cu putin timp inainte de a pleca la Festivalul de Film de la Berlin. Mi-a spus razand „da, ma intorc la Berlin. Iar!', ca aluzie la faptul ca a mai fost candva pe covorul rosu al acestui festival, pentru „Eu cand vreau sa fluier, fluier!' De data aceasta urma sa plece, prin sustinerea APFR si ICR, in calitate de actrita selectata pentru celebrul program Shooting Stars, al carui scop este sa promoveze pe plan international, an de an, 10 tineri actori europeni carora le faciliteaza intalnirea cu membri importanti ai industriei cinematografice. Ne-am intalnit cu doar cateva zile inainte de plecarea ei la Berlin, cand Ada se pregatea sufleteste pentru uriasa ocazie care o astepta, dar si pentru noptile albe care se anuntau.
Ada, faci ce faci si revii la Berlin. Iti place acest oras la fel de mult cum pare sa te placa el pe tine?
La inceput mi se parea ca e un oras foarte rece. Deocamdata nu mi-am schimbat parerea in aceasta privinta, dar mergand la toate petrecerile, pe covorul rosu al festivalului, mi-a placut foarte mult. Am stat vreo 10 zile in 2010, cand am fost cu „Eu cand vreau sa fluier, fluier!' A fost foarte frumos.
Care este cea mai mare teama a ta legat de ce se va intampla in cadrul Shooting Stars?
Am emotii mari pentru ce urmeaza, fiecare moment e important. Trebuie sa fiu foarte deschisa, sa absorb informatiile ca un burete si in acelasi timp sa dau tot ce am mai bun, ca directorii de casting si agentii sa vada potentialul meu. Asta depinde numai de mine, trebuie sa fii bun si diferit.
Ce te face diferita de ceilalti?
Chiar ma gandeam la asta… In primul rand, cred ca tine de naturaletea pe care o am nativ si pe care am si reusit sa o exersez in filmele de pana acum. Cred ca in fiecare rol pe care l-am facut am reusit sa nu fabric emotia, spectatorul simte imediat asta. Si cred ca tine si de aspectul fizic, si asta e un lucru important. Fizicul meu nu e comun. Mie mi se pare ca pot fi printesa si-n acelasi timp si Ioana dArc, pot fi cinica, ironica, pot juca un personaj indreptat spre violenta si, in acelasi timp, pot fi ca o adiere de vant.
De Oana Popoiag
Foto: Markuss Nass
Citeste continuarea interviului cu Ada Condeescu in numarul de martie al revistei VIVA!
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
