Am intrat in noua casa a lui Robert Turcescu intr-o dupa-amiaza nefiresc de calda a acestui inceput de primavara. Ne astepta relaxat, imbracat in blugi si camasa. Avea un pregnant aer de „stapan al casei', de gazda suta la suta.
Nu stiu de ce ma asteptam la un alt interior decat acela in care am intrat. Ma gan-deam ca Robert locuieste intr-un decor minimalist, ca numai acesta i s-ar putea potrivi. Am descoperit ca nu-l cunosteam de ajuns, intrucat asteptarile mele au fost inselate. Am intrat intr-o casa calda, simpla, dar nu simplista, in care detaliile erau cele care desenau ansamblul. O bucatarie adu-cand usor cu cele meridionale, un living imbietor, o camera pentru copii, un dormitor sobru si senzual, un dressing respectabil si o mansarda de adolescent fugit de acasa. Nu m-a izbit luxul, pentru ca el nu exista si am inteles si de ce: pune pret pe intimitate, pe liniste, chiar pe un soi de singuratate despre care mi-a vorbit in interviul pe care mi l-a oferit alaturi de un Chococino preparat la noua lui achizitie de care era tare mandru: aparatul NESCAF‰ Dolce Gusto.
De cand locuiesti aici?
M-am mutat la inceputul anului 2009.
Ti-era dor de curte, nu?
Nu pot spune asta, pentru ca eu am fost un copil care a crescut la bloc, dar care, e adevarat, a avut norocul sa aiba bunici la tara. Am mostenit de la ei un petic de pamant undeva la Valea Mare, la cativa km de Pitesti, de fapt, in zona in care se afla vila Florica a Bratienilor, care e un loc superb. Si mi-a placut sa alerg pe acolo, sa simt pamantul sub picioare. Imi plus, imi place ideea de a avea ceva de facut pe-afara. Poate sunt un pic mai pragmatic, poate nu, dar a avea o iarba de tuns, un pom de sadit mi se pare ceva foarte tentant…
 |
Citeste continuarea articolului in numarul de aprilie al revistei VIVA!
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
