Cand aveam 20 de ani ma gandeam ca a avea 40 inseamna sa fii fooooarte batrana si iesita demult din termenul de garantie.
| Cristina Stanciulescu, Redactor-sef Viva! |
Azi, cand am 40, ma gandesc ca la 20 eram pur si simplu naiva (asta ca sa vorbesc frumos despre mine) si nu intelegeam nimic din viata. Bine, dar cine intelege ceva la 20 de ani? In fine…
Acest editorial este dedicat atat cititoarelor de 20 de ani, cat si celor de 30 si 40. Primelor vreau sa le spun ca nu vor scapa, ca vor ajunge si ele aici, dar sa nu se sperie: este o varsta frumoasa, o varsta la care femeia se intelege pe sine si pe altii mult mai usor decat a facut-o vreodata.
Celor de 30 le spun ca peste 10 ani vor ajunge la intelepciune si, daca se vor preocupa serios de modul in care arata, vor fi exact ca acum, dar vor gandi ca atunci. Iar pe cele de 40 le indemn cu complicitate: priviti-o pe Mihaela Radulescu! Mesajul ei este: se poate! Poate ca nu aratam ca ea, dar ea ne demonstreaza ca se poate! Se poate sa fii dorita, iubita, se poate sa iubesti, se poate sa-ti iei viata in maini, sa faci ce-ti place, ce te face frumoasa!
Se poate sa traiesti, de fapt, orice varsta ai avea, pentru ca, in fond, ce ne demonstreaza secolul in care traim? Ca viteza nu este ilegala, ca adrenalina e buna pentru ten si ca amorul nu e apanajul unei anumite clase de varsta. Ca la 20, 40 sau 60 (da, Doamne, sa scriu asa si la 65!) viata trebuie furata de tot ce are mai frumos. Smulgeti bucuriile cu forta daca e nevoie, iar pe cei care fac din jelanie si carcoteala acra un mod de a trai, ii rog frumos sa se dea la o parte, ca ma impiedica sa vad orizontul.