A venit vremea socului, o plantă parfumată cu o mulțime de proprietăți uluitoare pentru organism. Are acțiune diuretică și detoxifiată, ajută la slăbit și la eliminarea apei din țesuturi.
Socul este o sursă bună de antioxidanți și vitamine. Florile de soc sunt ingredientul principal al băuturii numite socată: această băutură este delicioasă, are un efect toni și elimină toxinele din organism. Socata este un remediu pentru afecțiunile respiratorii, răceli, viroze, alergii sau bronșite.
Ceaiul de soc este cunoscut pentru proprietăţile sale antioxidante, scăderea nivelului de colesterol, îmbunătăţirea vederii, stimularea sistemului imunitar, îmbunătăţirea sănătăţii inimii şi pentru tuse, răceli, gripă, infecţii bacteriene, virale şi amigdalită. Ceaiul de soc a fost folosit pentru a trata epidemia de gripă din Panama în anul 1995.
Bioflavonoide şi alte proteine din sucul acestuia distrug virusurile, răcelile şi gripa care au capacitatea de a infecta celula. Persoanele cu gripă care au consumat ceai de soc au raportat simptome mai puţin severe, vindecându-se mult mai rapid faţă de persoanele care nu au consumat.
Florile de soc conţin pigmenţi organici, tanin, aminoacizi, carotenoide, flavonoide, zahăr, rutin, acid viburnic, vitaminele A şi B şi o cantitate mare de vitamina C. Ele sunt, de asemenea, un uşor laxativ, un diuretic, şi au proprietăţi sudorifice. Flavonoizii, inclusiv quercetina, se consideră că reprezintă acţiunile terapeutice ale florilor de soc şi fructelor de pădure. In conformitate cu ultimele studii, aceste flavonoide includ antociani, care sunt antioxidanţi puternici şi care protejează celulele împotriva deteriorării.
Iată cum faci socata:
Pui într-un borcan 10 litri de apă, 5 linguri de miere, 2 mâini de flori de soc și 3 lămâie tăiate felii. Acoperă borcanul și lasă-l la cald 2-3 zile. Apoi, pune-o în sticluțe mici și pune-o la frigider.
Cum să faci sirop de soc:
1. Într-un vas încăpător puneți un kilogram de zahăr, cinci căni cu apă și sucul de la o lămâie. Fierbeți siropul la foc mediu spre mare până când zahărul s-a dizolvat. După ce s-a dizolvat, mai lăsați-l încă 5 minute.
2. Separat, într-un vas de inox puneți florile curățate de tulpini – aveți nevoie de două căni de flori, și o lămâie feliată. Turnați peste acestea siropul fierbinte.
3. Amestecați ușor pentru a se omogeniza ingredientele, acoperiți vasul cu un prosop și lăsăți-l într-un loc răcoros și întunecat timp de 3-4 zile, amestecând siropul o dată pe zi. Dacă îl lăsați mai puțîn, siropul va fi mai puțîn aromat, dacă îl lăsăți mai mult de 4 zile, florile vor începe să fermenteze.
4. Siropul ar trebui să aibă o nuanță aurie. Îl strecurați într-o oală curată și îl aduceți la fierbere.
5. Între timp sterilizați borcane sau sticle pentru a-l depozita. Este suficient să le spălați și să le țineți în cuptor 15 minute la 150 grade Celsius.
6. Turnați siropul fierbinte în borcanele sterilizate și depozitați-l într-un loc răcoros și uscat. Poate fi păstrat până la un an. După deschidere, păstrați borcanul la frigider.
Îl puteți adaugă în apă minerală sau îl puteți folosi pentru a îndulci limonadă.
Dulceață de flori de soc:
„Într-un vas se pune, alternativ, un strat de fructe şi un strat de zahăr, şi lasă la rece până a doua zi.
Se stoarce peste compoziţie zeama de la o lămâie (pentru 1 kg de fructe), şi se pune vasul la foc mic, timp de 15 minute sau mai mult, dacă este o cantitate mai mare, până se topeşte tot zahărul. După topirea zahărului, se fierbe în continuare, la foc mai mare, dar nu mai mult de 40 minute. Se îndepărtează spuma şi se pune dulceaţa fierbinte în borcanele încălzite în prealabil.
După ce a prins o pojghiţă deasupra, se pot pune capacele peste borcane şi se ţin în cămară’, transmit călugării bucătari. Compoziţia nu se amestecă, pentru că există riscul strivirii bobiţelor şi atunci dulceaţa poate să capete un minus la capitolul estetică.
Siropul se încearcă dacă s-a legat, astfel: se ia o lingură de sirop şi se aşteaptă să se răcească; cu vârful degetului se ia puţin şi se picură pe o farfurioară; dacă picătura rămâne ca o bobiţă, fără să se împrăştie, siropul este legat’