Printre tabloide mitocănești şi știri scandaloase, rareori putem defini luxul în sine, el fiind confundat deseori cu banii sau cu statutul social. Asta în cazurile fericite în care luxul nu este doar un iluzionism al celor care nu au nici statut, nici bani, dar doresc să creeze o imagine de sine supradimensionată. Onur Osman ne-a explicat în detaliu că luxul este un mod de a fi, un mod de a trăi și un mod de a gândi. Luxul nu se poate naște din neant și nici nu poate fi simulat sau acoperit cu blink-blink-uri, pentru că o viață în lux, după cum ne învață marile scoli de couture parizian, este o moștenire a unei triade de factori: eleganța comportamentului, rafinamentul vieții și noblețea caracterului.
Creatorul de modă ne dă astfel o importantă lecție de integritate care ne arată că nu este important doar ceea ce gândește un om sau doar ceea ce își poate cumpăra la un anumit moment al vieții sale, ci este importantă mai ales demnitatea alegerilor sale, calitatea vieții pe care o duce și orientarea lui spre frumos și bine în general.
Deseori Onur Osman a subliniat că un creator de frumos nu poate să nu fi băut vinurile cele mai bune, să nu fi crescut în muzica cea mai rafinată şi să nu fi purtat brandurile cele mai celebre ale prezentului său, altfel gustul lui pentru frumos, pentru rafinat sau estetic nu ar fi autentic. Designerul afirmă că nu poți crea o geantă scumpă, dacă nu ai pus mâna genți scumpe ale marilor creatori, la fel cum nu poți crea o rochie de lux, dacă nu ai asimilat întreaga cultură și artă a couture-ului istoric al epocii tale. Altfel ajungem la creația fără sens, la arta fără estetic sau la „frumosul’ lipsit de eleganță.
