S-a născut într-o familie de artiști, iar dragostea pentru muzica populară, portul tradițional și ulițele satului i-au fost transmise genetic. Delia Barbu spune, cu mândrie, că este „un suflet de țăran, iar Dumnezeu i-a ales drumul în viață. A muncit mult să ajungă una dintre cele mai iubite artiste de muzică populară din România, însă, atunci când urcă pe scenă, inima îi bate cu putere și uită, ca prin minune, toate eforturile care au adus-o acolo.
Ești un nume cunoscut în muzica populară și un artist foarte îndrăgit. Dar cine este omul Delia Barbu? Mi-ar plăcea să cunoaștem despre tine lucruri pe care nu toți fanii tăi le știu.
Pe oriunde am fost, orice maşină am şofat, cu oricine am stat de vorbă sau la masă, eu „Sunt mândră mehedințeancă/Spun cu fală că-s țărancă. Acestea sunt versurile mele, dintr-un cântec care mă defineşte. Asta sunt, indiferent unde îmi sunt picioarele. Sunt omul pe care l-au crescut uliţele satului, sunt un suflet de ţăran şi iubesc asta. Fără rădăcini, omul nu are niciun rost pe lumea asta. Sunt mama lui Alexandru, tot ce putea să îmi trimită Dumnezeu mai frumos. Sunt sora mijlocie într-o familie simplă şi iubitoare.
De ce muzică populară? Cum de te-ai îndreptat spre acest gen și cum a fost parcursul tău spre celebritate?
Asta a ales Dumnezeu pentru mine! Toată familia mea cântă, eu sunt singura care a făcut carieră din asta, deşi la început eram cea mai netalentată. Tatăl meu cânta la acordeon şi, împreună cu el, am pornit pe drumul ăsta, un drum aparte care merge către sufletele oamenilor. Drumul meu nu a fost un boom de succes. Am crezut în el şi am urcat treaptă cu treaptă, cu răbdare şi credinţă.
Ai iubit de mic copil muzica? De la ce vârstă ai început să cânți? Îți mai amintești când ți-ai dat seama că acesta este drumul tău în viață?
Povestea mea alături de cântec a început pe la șapte ani, când, în clasa în care eram, doamna învăţătoare avea un grup de copii din care ulterior am făcut şi eu parte. Am fost ambiţioasă de mică. Mi-am dorit să cânt, mi-am dorit să am public. Aşa că, la insistenţele mele, mama l-a impulsionat pe tata să mă ia şi pe mine la evenimentele unde cânta el. Atunci am văzut nu doar că pot face ceea ce îmi place, ci că pot să şi câştig un bănuţ al meu, muncit de mine. Deşi aveam 15 ani, am ştiut clar, de atunci, că asta vreau să fac.
Te-au susținut părinții în dragostea ta pentru muzică?
Ei au fost cinstiţi cu mine, nu m-au aplaudat niciodată atunci când greşeam, şi asta m-a ambiţionat mult. Cred că totul ţine şi de caracterul pe care îl ai, dar şi de modul cum eşti educat. Eu am avut talent, dar l-am şi modelat muncind.
De la cine ai moștenit talentul?
Moştenirea genetică este cea mai importantă, apoi totul depinde de tine. Tatăl meu a cântat la acordeon, dar şi mama cu vocea, fără a face carieră, însă. Pe mine m-au ajutat şi circumstanţele, dar şi voinţa şi ambiţia de a face carieră din muzica tradiţională într-o epocă în care globalizarea impune alte stiluri, noi interpreţi, cu piese care devin hituri peste noapte.
Talent nativ sau muncă asidură? Am întâlnit artiști care nu au studiat o zi și se bucură de mare succes, dar și oameni care au studiat enorm pentru a ajunge faimoși. Cum a fost în cazul tău?
Talentul e un dar, însă nu poţi trăi doar din talent. Chiar îţi trebuie un pic de minte şi multă muncă, răbdare, uneori umilinţă să faci, din ceea ce mulţi primesc ca moştenire, carieră. Nu e aşa greu să fii debutant, greu este să te menţii. Şi în muzică este ca în sport.
Cât de grea este viața de artist? Concerte, evenime,nte, drumuri lungi, nopți pierdute… Cum îți găsești forța să reziști acestui stil de viață?
E foarte important că fac ceea ce îmi place. Eu îmi iau energia din cântat şi vă spun sincer că după o seară cu evenimente adorm greu, de la energia bună pe care o primesc. Este adrenalina spectacolului. După un weekend plin, mă pot odihni şi eu abia miercuri.
Despre ce cânți tu? Ai anumite teme preferate în cântecele tale? Se întâmplă să compui și tu piese?
Cântecul popular are o poezie aparte tocmai fiindcă are ca sursă principală traiul simplu, existența noastră cotidiană. Aşadar, cânt despre tot ceea ce înţeleg eu din această viaţă, care e minunată, cu bune şi rele! Cântecele mele au ca temă dragostea şi dorul, împlinirile sau tristeţile. Doar viaţa! Am şi cântece compuse de mine, dar atunci când am găsit rapsozi prin sate am şi cules piese tradiţionale. De altfel, cam acesta este mecanismul folclorului: culegi, aduni, mai adaugi câte ceva şi cânţi după sufletul tău.
Care sunt cele mai importante premii pe care le-ai obținut în muzică?
Da, mare bucurie să îţi fie recunoscută munca de branşa în care lucrezi. Iată câteva premii şi distincţii pe care le-am primit: Cântecele românilor de pretutindeni – Trofeul; Ponoare, Ponoare – Locul 1; Doine şi balade – Trofeul; Maria Lătărețu – Locul 1. Şi multe altele!
Care ar fi cele mai dragi sufletului tău locuri în care ai cântat?
Cum să nu iubesc România?! Cântecele mele vorbesc despre dorul intraductibil în altă limbă şi au o nuanţă arhaică. Mă bucur să descopăr fiecare loc în care cânt. Am avut însă onoarea să merg, printr-un proiect al Institutului Cultural Român, şi în turnee în afara ţării. Şi acele locuri m-au impresionat. Spre exemplu, atunci când am ajuns în Vietnam, deşi oamenii de acolo nu înţelegeau cuvintele cântecelor mele, m-au primit cu atâta căldură şi bunătate şi muzica mea le-a mers la suflet. Cred că mesajul cântecului, starea pe care o exprimă, totul este dincolo de cuvânt.
Există un anume artist cu care ți-ar plăcea să faci un duet și încă nu ai reușit?
Nu! Artistul cu care îmi doream un duet este Niculina Stoican, iar duetul deja există!
Ai concerte și în străinătate sau plănuiești, pe viitor, și astfel de deplasări? Te-ai gândit vreodată să te muți peste hotare?
Am avut şansa ca, după participarea la Festivalul „Maria Lătărețu, să fiu aleasă să reprezint România peste hotare, prin intermediul ICR. Aşa am cântat pe scene din Franţa, Germania, Anglia şi Vietnam, și a fost o bucurie, dar şi o mare provocare pentru mine, ca artist. Frumos şi interesant de vizitat fiecare loc, însă nu mi-aş părăsi ţara pentru nimic în lume. Nu e uşor nici printre ai tăi, dar sunt mândră că sunt româncă şi aici sunt locul meu, neamul meu, familia mea. De aceea m-a adus Dumnezeu aici!
Știu că ești și colecționară de costume populare. Povește-mi, te rog, despre cele mai valoroase piese pe care le deții.
Nu poţi să nu fii uimit de costumul popular românesc. Este o artă care te face să îngenunchezi în fața mâinilor harnice şi a talentului creatoarelor de costum tradiţional. Şi dacă le porţi, înveţi să apreciezi fiecare pas şi fiecare cruciuliţă cusută cu har. Pasiunea de colecţionar a venit cu timpul. Am puţine ii cumpărate, mai toate fiind adunate de la bunica mea şi sora ei, de la femeile din satele de munte, de pe la evenimente. Însă cel mai de preţ costum pe care îl am este cel în care s-a măritat mama mea.
Tu ești și mamă, nu doar un artist dedicat vieții profesionale. Cât de greu îți este să le împaci pe amândouă? Ai ajutor?
Pentru Alexandru nimic nu a fost greu! Nu ştiu ce am făcut să merit acest copil, dar vă asigur că este modul în care Dumnezeu mi-a arătat că mă iubeşte! L-am ţinut pe lângă mine, să ştie cu ce mă ocup, şi cum meseria mea este mai mult în weekenduri, a fost mai uşor.
Ți s-a întâmplat să primești reproșuri de la copilul tău că lipsești prea mult de acasă și că te joci prea puțin cu el?
Nu s-a întâmplat. Alex ştie că asta este meseria mea şi că mama aşa câştigă banii din care noi trăim. Am vorbit mereu cu el ca şi cu un om matur şi a înţeles lucrurile exact aşa cum sunt. Îi acord tot timpul din lume şi comunicăm minunat.
Fiul tău iubește muzica populară sau preferă alte genuri?
Bineînţeles că ştie toate cântecele mele, dar el preferă alt gen. Încă nu ştiu dacă o să facă vreodată carieră din asta, dar cântă bine muzică nouă şi îi şi place. E alegerea lui, eu îl voi susţine.
Care sunt activitățile voastre ma- mă-fiu preferate?
Stăm mult timp împreună. Iubim ieşirile în natură, mersul pe jos sau cu bicicleta, jocuri de tot felul, mai citim, ieşim des împreună la o prăjitură, călătorim în vacanţe. Da, şi jocuri pe calculator sau telefon, toate cu măsură.
Îți mai dorești copii?
Nu se ştie niciodată, dar DA!
S-a întâmplat să ai discuții cu soțul/iubitul tău din cauza meseriei tale? Apar gelozii? Mai ales că un artist este mereu plecat și mulți dintre colegii tăi de breaslă ajung la divorț sau neînțelegeri cu partenerii de viață din cauza meseriei.
Cred că gelozia face parte din iubire, dar când există respect nu prea e cazul să dai frâu liber instinctelor. Avem încredere unul în celălalt şi, indiferent de meserie, contează omul şi calitatea lui.
Ești un om credincios? Mergi la biserică, te rogi, ții posturi?
Nu sunt o habotnică, dar cred în Dumnezeu. Spunem, și eu, şi Alex, „Tatăl nostru, la culcare, încă de când el a învăţat să vorbească. Mergem deseori la mănăstiri sau la biserică să aprindem o lumânare, aşa am fost crescută şi eu. Cred în Dumnezeu şi în bine! Şi copilul meu creşte la fel, cu gândul că are un sprijin spiritual.
Care sunt pasiunile tale? Cum îți petreci timpul liber? Îți place să călătorești?
Iubesc natura şi plimbările pe munte. Nu ştiu dacă face parte din job sau mă pasionează, dar sunt interesată de sărbători, tradiţii, cântece, poveşti, câte s-au mai păstrat în cătunele şi satele noastre. Dar cel mai bine este atunci când îmi petrec timpul cu ai mei, cu familia mea. Şi, când drumurile „îmi sunt obosite, mă întorc acasă fericită. Îmi place să călătoresc, să văd, să cunosc, să mă dezvolt, dar sunt un om simplu, în rest.
Apropo de timp liber, ce spui, te-ar tenta emisiunile concurs care sunt acum în vogă la TV? Ai avea curaj să participi, să spunem, la „America Express, „Survivor sau „Sunt celebru, scoate-mă de aici!?
Cui nu îi fac bine provocările? Dar nu aş putea lipsi mult timp de lângă cei pe care îi iubesc. Şi mai am şi câteva fobii care nu mi-ar da voie să fac orice… Aşa că rămân la emisiunile mele populare cu muzică tradiţională.
Ești o fire aventuroasă? Iubești adrenalina?
Aventuroasă, da. Adrenalina, nu prea. Mă sperie viteza şi parcă nu simt că aș sări cu parapanta sau paraşuta. Un mare NU, deci!
Te ajută și vârsta, desigur, dar toată lumea este de acord că arăți exemplar! Ce faci pentru asta? Ții dietă, faci sport, mergi la saloanele de înfrumusețare?
Sunt norocoasă, am gene bune! Niciodată nu am dat bani mulţi pe creme. Cât despre dietă… mai mereu ţin câte una, pentru că sunt mare iubitoare de zahăr. Ciocolata şi dulciurile sunt dragostea noastră. În rest, atât cât îmi permite timpul, mai merg la masaj, mai fac câte un tratament, pentru că mă relaxează.
Spune-mi câteva dintre trucurile tale de îngrijire, te rog!
Beau apă dimineaţa imediat ce mă trezesc. Merg pe jos în natură, mă demachiez dimineaţa şi seara, indiferent dacă am machiaj pe faţă sau nu, însă trucul cel mai truc, dacă pot spune așa, ar fi următorul: încerc să fac doar bine, să nu urăsc, să nu invidiez, să nu mă încarc cu durere şi lucruri negative!
Nu multă lume știe, dar într-o perioadă ai avut multe kilograme în plus și ai reușit să slăbești peste 30 de kilograme. Wow, felicitări! Cum ai reușit o astfel de performanță?
Ambiţie multă! De fel sunt un om ambiţios. Şi, să fim serioşi, sunt pe lumea asta lucruri mult mai grave decât câteva kilograme în plus. Da, am avut şi eu surplus de kilograme după naştere, pentru că sunt gurmandă şi pe timpul sarcinii nu m-am abţinut de la nimic. Dar, cu ambiţie şi respect de sine, am micşorat lingura şi mi-am revenit. Cred că totul ţine de cum îţi gestionezi viaţa şi câtă grijă ştii să ai de mintea ta, de corpul tău, de inima ta.
Gabriela Dumba
Foto: arhiva personală