Oricât de greu e de crezut, fratele meu are trei neveste și vrea să-și mai ia una! Nu mi-a venit să-mi cred ochilor când am citit recent o anume pățanie, una care semăna teribil cu povestea vieții amoroase a fratelui subsemnatului. Acel Titișor s-a încurcat în fustele muierilor, ca și Vasilică al meu. O să râdeți, dar m-a liniștit să descopăr că mai sunt și alți zăbăuci de soiul ăsta și că o duc totuși bine mersi, cu atâtea iubiri pe cap.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE OCTOMBRIE, GRATIS, AICI!
Fratele meu are trei neveste și vrea să se însoare iar! Pe vremea când îi înmugurea mustața, frate-meu Vasile a descoperit adevărul esențial, acela care urma să-l conducă pe parcursul întregii sale vieți sentimentale: faptul că are „inimă mare.
— Am atâta loc în inimă, că ar putea să încapă un batalion de femei!
— Ei, nu mai spune! i-am zis eu, gata să-i articulez, în calitate de frate mai mare, o scatoalcă peste scăfârlia în care mișunau atâtea prostii. Și ce-ai să faci cu batalionul ăla?
— Instrucție, nene, instrucție la greu!
— Haida-de! Vezi să nu facă ele instrucție cu tine, tăntălăule!
Culmea e că nu s-a arătat nicio doritoare să facă parte din batalionul ce încăpea în inima lui Vasile. Și asta nu un an-doi, ci aproape zece.
Frate-meu atinsese respectabila vârstă de douăzeci și opt de ani și privea la femei cu deznădejde. Știți povestea, vedea fructul, întindea mâna înspre el și, când să-l apuce, acesta se depărta dintr- dată. Iar se apropia, iar pățea la fel și jocul ăsta perfid îl făcea să ofteze tot mai des a jale, din adâncul inimii lui încăpătoare.
— Băi nene, ce dracu au femeile astea? De ce nu am și eu parte măcar de una? Cum de își aleg toate numai neisprăviți? Mă uit în jur și văd că toți cunoscuții mei și-au pus pirostrii pe cap. Măcar de-ar fi fost oameni mai de Doamne ajută! Dar îi știu, dă-i dracu, sunt niște terchea-berchea, buni doar să clănțăne cu gura spurcată și să bea! Ehei, eu, dacă-mi iau nevastă, o duc la oraș și-o fac cocoană!
Vasile nu era un terchea-berchea. Muncea, nu bea, nu fuma, nu toca banii pe prostii. Și chiar mă întrebam cu îngrijorare de ce nu se lipea vreun suflet de femeie de el. Parcă mi-era și milă când îl vedeam așa neajutorat…
— Băi Silică, îl sfătuiam, fii și tu mai șmecher, îmbrobodește-le, ai răbdare cu ele, nu da buzna ca nehalitu, că asta le sperie de obicei pe mândre și fug fără să se mai uite înapoi!
Un bărbat are trei neveste și vrea să se însoare a patra oară
Așa credeam, că tocmai ardoarea lui și graba de a se căsători le făcea pe femei să dea bir cu fugiții. Vasile ajunsese să se grăbească mai ceva ca o fată mare la măritat.
Îmi făcusem un rost la oraș și, la îndemnul nevesti-mii, Rodica, m-am hotărât să-i dau lu frate-meu o mână de ajutor.
— Nu cred că Sile e în stare să-și găsească o femeie, îmi spunea ea. Mai are și meseria aia… Toată ziua e pe drumuri, unde naiba să găsească pe cineva? Nu mă refer la femei ușoare…
— Ba eu mă gândesc și la alea, i-am răspuns.
Rodica s-a uitat lung la mine.
— Fii serios, bărbate! Doar nu vrei să spui că tăntălăul ăla nici măcar…
— Ba tare mi-e teamă că n-a fost cu vreo femeie! Tu nu-l vezi ce privire hămesită are când vede o muiere? Dar ce voiai să zici?
— Mă gândeam că am putea să-i facem noi cunoștință cu cineva.
— Mare belea îți iei în cârcă! Cred că ne legăm la cap fără să ne doară!
Totuși, câteva zile mai târziu, l-am invitat pe Vasile acasă. O invitasem și pe Liliana, o colegă de-a nevesti-mii, divorțată, cu un copil, care mi se părea o soluție potrivită pentru Vasile.
Le-am făcut cunoștință. Femeia i-a întins mâna, iar nătângul a depus pe ea vreo cinci sărutări la foc automat. N-am apucat să reacționăm, căci Vasile al meu, după ce a terminat cu pupatul mâinii, a luat-o în brațe și a pupat-o cu țocăituri pe amândoi obrajii.
Eram toți foarte încurcați, Liliana se înroșise toată, nevastă-mea începuse să tremure, iar eu abia mă stăpâneam să nu-l iau pe frate-meu de guler și să-i trag vreo două. Vasile nici nu băga însă de seamă ce efect are asupra noastră. Era în vervă. Bătea câmpii, spunea și făcea numai prostii. La un moment dat, Liliana s-a ridicat.
— Vă rog să mă scuzați, trebuie să plec!
— Vai, dar nu se poate! sări tăntălăul imediat, luând-o de mână și trăgând-o înapoi, pe fotoliu. De ce să pleci? E atât de bine! și nici nu am mâncat încă!
— Mă doare capul! Foarte tare! Trebuie să mă duc, se rugă biata Liliana.
— Ba nu! Uite, te duc în dormitor, la frate-meu, să te întinzi un pic. Nu se supără, nu-ți fie teamă! continuă el.
Am atâta loc în inimă, că ar putea să încapă un batalion de femei!
A săltat-o în brațe și a dus-o dincolo. Am rămas, și Rodica, și eu, ca prostiți. Ne uitam unul la altul și nu ne venea să credem ce se întâmplă.
— Frățioare, ai un antinevralgic? a întrebat Vasile după câteva minute, băgându-și capul pe ușa sufrageriei. și un pahar cu apă! Știi, m-am îndrăgostit rău de tot!
— Lasă femeia în pace! Dacă nu se simte bine… Ce-ai cu ea? Ce-ți veni cu dragostea asta? Te-ai tâmpit?
— M-am îndrăgostit, ce e atât de greu de priceput?! Dacă asta înseamnă că m-am tâmpit, atunci, m-am tâmpit!
Naiba știe ce era în mintea lui! Cert e că a dispărut din nou în dormitor, la Liliana.
— Rodica, du-te după el! Vezi, poate îl potolești tu!
Nevastă-mea s-a întors râzând:
— Nici nu știu ce să zic! Îmi vine să râd, dar îmi vine să și plâng. Știi ce face nătărăul de frate-tău? Îi cântă și o leagănă!… Liliana îmi făcea semne disperate s-o scap de Vasile! Doamne, dacă erai și tu la fel! Ce facem, cum o rezolvăm cu nebunul?
— Nu știu cum o rezolvăm, dar te omor dacă mai vii cu vreo idee deșteaptă, așa, ca asta!
Până la urmă, am avut noroc. Liliana s-a ridicat din pat și a spus hotărâtă că pleacă acasă. Vasile a ținut morțiș s-o conducă, deși îi chemasem femeii un taxi.
— Și ce dacă merge cu taxiul? N-are nevoie de cineva care s-o protejeze? Cât trăiesc eu, jur c-o voi apăra! Până la ultima suflare!
Deși protesta, femeia a trebuit să-l ia cu ea pe Vasile. Dus a fost!
Citește și: Doinița Oancea, despre Daniela Crudu, la iUmor:’E greu să stai o viață întreagă în genunchi’
Citește și: Fuego și-a împodobit bradul de Crăciun:Știu că pare șocant, dar…
Citește și: Armin Nicoară a recunoscut că a jucat la pariuri:Aveam altă mentalitate, altă viață
„O iubesc, nene. Aseară am cerut-o de nevastă'
M-a căutat a doua zi, la serviciu. Simțea nevoia să-mi spună ce tare s-a îndrăgostit el de Liliana.
— O iubesc, nene. Aseară am cerut-o de nevastă, dar mi-a spus că e prea devreme și că o doare capul, și inima, și, oleacă, rinichii!
Seara, acasă, nevastă-mea mi-a zis că Liliana nu vrea să-l mai vadă.
— Dragă, biata femeie a făcut greșeala să-i dea numărul de telefon. A sunat-o toată noaptea, de la unu și până la cinci dimineața, din oră-n oră, ca să afle cum se mai simte și ca să-i spună ce mult o iubește. Era moartă de somn azi, la serviciu. Ne roagă să-i spunem noi să n-o mai sune și să-i uite numărul de telefon.
— De ce i l-a dat?
— N-a scăpat de insistențele lui.
Știți după ce se recunoaște prostia? După cât de des se repetă. Eu sunt un prost! Sigur, doar sunt frate cu Vasile! În loc să mă potolesc, n-am avut de lucru și, printr-o cunoștință care lucra la un ziar, i-am dat lui frate-meu un anunț, pe numărul nostru de telefon. Au sunat vreo trei femei. Când i-am spus nebunului, țopăia de fericire. Și-a dat întâlniri cu toate. L-am întrebat despre rezultatul întâlnirilor. Scorul era 1-2. Mai concret, două dăduseră bir cu fugiții, iar a treia rămăsese pe poziții.
— Băi nene, e o brunetă trăsnet! Alelalte două nici nu-mi plăceau! Păcat că bruneta are doi copii!
— De ce să fie păcat, Vasile? Împuști doi iepuri dintr-o lovitură, îți iei și nevastă, și copii. Ia gândește-te: faci acuși treizeci de ani; dacă n-ai propriul tău copil, măcar iei doi de-a gata!
Așa i-am zis și eu, aceleași cuvinte le-am folosit, ca și în povestirea pe care am citit-o în revistă.
Zâmbea ca nătângul!
— Da știi că ai dreptate? Ești deștept, nene, le ai pe-astea cu viața, nu glumă!
Dragostea cu bruneta a continuat mai bine de o lună. După prima săptămână, a dus-o la țară, s-o vadă tata și mama. Îmi era și frică de ce avea să iasă!
— Vasilică, una fără copii nu puteai să-ți iei? l-a întrebat mama, necăjită, după ce-a văzut ce și cum. Vrei una cu doi puradei agățați de fustă, ca să trudești toată viața pentru ei?! și mai e și-ntunecată la față, cu părul ăla negru și vâlvoi! Duminica viitoare, să nu mai vii cu ea, mamă, că ne faci de râsul satului!
Aproape o lună nu s-a mai dus Vasile acasă. Noroc că Marinela, așa o chema, era o femeie de bun-simț:
— Nu vreau să te cerți cu părinții pentru mine. Caută-ți altă femeie, cu care să fie și ai tăi de acord…
Silică n-a avut încotro. S-a despărțit de Marinela, deși cu durere în inimă, fiindcă era dependent de dragoste. A trecut însă peste asta pentru că-și găsise un nou loc de muncă, la o firmă particulară. Era mai mult plecat. Transporta marfă în special prin Tulcea, dar și în restul țării. Doar la sfârșit de săptămână era acasă.
Au trecut câteva luni. Nu ne mai văzuserăm de mult, așa că nu știam mare lucru despre el. A trecut într-o zi pe la noi. Era vesel nevoie mare.
— Nene, mă însor! E rusoaică. Asta o să-i placă mamei, fără doar și poate. E bălană! Blondă-blondă, cu ochii albaștri. O păpușă, ce mai! Galina o cheamă.
— Bravo, frățioare, ți-ai tras o galinacee! Acuma, merită să te dai cocoș! și când jucăm la nuntă?
— Cât de curând…
N-am apucat să jucăm la nuntă și nici părinții noștri nu și-au cunoscut nora. Asta pentru că blondina Galina nu s-a deranjat să vină să-și cunoască socrii, iar tata, în replică, nici n-a vrut să audă de nunta lui Vasile.
— Treaba ta, tu trăiești cu ea, da să nu aduci rusnaci la mine în curte! Să vie asta la mine, când ne-or da înapoi Basarabia, Bucovina și tezauru! Ai auzit, Silică?
Vasile s-a însurat și fără binecuvântarea paternă. Lucrurile păreau că s-au liniștit și că se îndreaptă implacabil spre fericirea domestică. Dar destinul stătea pitit după colț… Trecuseră nouă luni de la despărțirea de Marinela. Vasile era acasă când s-a trezit chemat la telefon:
— Silică, îmi pare rău pentru tine, dar ai responsabilități… l-a anunțat vocea fostei iubiri. Sau nu știi că m-ai lăsat gravidă și că acuma, în loc de doi plozi, am trei? ți-a plăcut să participi la facerea lui Vasilică, acu trebuie să mă ajuți să-l cresc!
Și frate-meu n-a avut încotro. A recunoscut copilul Marinelei. L-am întrebat dacă e sigur că-i aparține.
— Da, mi-a zis el, al meu e, că iese la socoteală!
Era un om fericit. În cursul săptămânii, își făcea veacul în Tulcea, sâmbăta și duminica, la Craiova. La Jurilovca îl aștepta Galina cea blondă, la Craiova, Marinela cea brunetă.
— Nene, m-am însurat cu Marinela! E iar gravidă și nu vreau să rămână copiii fără tată.
— Păi bine, mă, nebunule, când ai divorțat de Galina?
Asta se numește bigamie și e pedepsită în orice țară din lume!
— De ce să divorțez?
— Păi, asta se numește bigamie și e pedepsită în orice țară din lume!
— Cum vine asta? Eu le iubesc pe amândouă! De ce să fiu pedepsit pentru așa ceva?!
— Și ele ce spun, știu una de alta?
— Da ce, sunt nebun să le spun? N-ar fi ele capabile să înțeleagă! Iar dacă află și nu le convine, am găsit rezerve: am una la Botoșani și alta într-un sat, aproape de Chișinău.
Nu mai era nimic de zis. A mai trecut încă un an jumate de la această discuție:
— A rămas Galina fără serviciu și vrea să se mute cu totul la mine! Cum dracu mă descurc?
„Știi cât de frumoasă e Ilonka?! Mai-mai că m-aș însura cu ea!'
N-a mai apucat să le descurce și nici eu n-am reușit să-l ajut. Cele două femei s-au întâlnit. După o scurtă, dar aprigă păruială, minciuna lui Vasile a ieșit la iveală. Galina n-a divorțat, dar nici bine nu i-a fost lui Vasile. I-a cerut să termine cu Marinela și tâmpitul i-a spus că a rupt-o cu ea. La fel s-a întâmplat și de partea cealaltă. Iar Marinela l-a iertat, mai ales că el i-a promis că-i va înfia și pe primii doi copii.
Credeți că Vasile s-a potolit? Schimbase direcția de transport. Patronul îl trimitea acum să care marfă în și din Ungaria. Ăsta i-a fost norocul. Sau ghinionul, nu mai știu ce să zic.
— Băi nene, știi cât de frumoasă e Ilonka?! E o minunăție roșcată, cu ochii verzi! Locuiește la Debrețin și mai-mai că m-aș însura cu ea!
— Și Marinela? Și Galina?
— Nu ți-am spus că e loc de iubit?!
După vreo lună, Vasile s-a însurat și cu Ilonka. Tata nici n-a vrut să audă:
— Doar peste cadavrul meu o să intre ungurii în curtea asta!
Nu știu cum se întâmpla, dar tata se pare că avea numai dușmani! Dacă ar fi știut că e de-a dreptul rudă cu inamicii, ar fi făcut precis atac de cord! Dar ce-i pasă lui Vasilică? Am fost ieri pe la el, în vizită. Era afară, în curte, bea șpriț și făcea grătar. Se cam afumase. Asculta manele și lălăia și el, în legea lui. Când a intrat Marinela în casă, cu ceva treburi, a profitat de absența ei și mi-a cântat la ureche:
— Aș da zile de la minee să pot trei neveste ținee, că le iubesc la disperaree și-am loc de-a patra, frățioaree!
Mare e grădina lui Dumnezeu! Fratele meu are trei neveste și e pregătit să se însoare și a patra oară. E plină de tot felul de ciudați, așa, ca frate-meu…
Foto: Shutterstock