Sfântul Pantelimon, doctor și martir, s-a născut la sfârșitul secolului al III-lea d.Hr. Tatăl său, Eustrogios, nu numai că era foarte bogat, dar era bine cunoscut pentru zelul său în ceea ce privește închinarea la idoli. În timp ce mama sa, Sfânta Euboule, era o creștină ortodoxă credincioasă, plină de Duh Sfânt, dragoste și bunătate. Singurul ei interes a fost acela de a-l îndruma pe unicul ei fiu născut în adevărata credință și în viața virtuoasă.
Sfântul Pantelimon – cine a fost
Prenumele Sfântului Pantelimon a fost Pantoleon. Când era foarte tânăr, mama sa, Sfânta Euboule, a murit, iar tatăl său l-a învățat să se închine la zeii falși ai strămoșilor lor.
Pantoleon a studiat medicina sub îndrumarea înțeleptului doctor Euphrosynos, iar în scurt timp s-a diferențiat de toți ceilalți colegi ai săi prin înțelepciune și toate virtuțile. Chiar și împăratul roman Maximianus i-a admirat caracterul bun, încât i-a ordonat lui Euphrosynos să-l învețe toate secretele medicinei, astfel încât Pantoleon să devină medicul său personal.
Mesaje şi felicitări de Sfântul Ion
În acea perioadă de timp, în orașul grec Nicomedia, se afla un bătrân pe nume Ermolaos, care era preotul ortodox al orașului. El a prevăzut că tânărul Pantoleon va deveni un adept lui Hristos și îl va slăvi prin viața sa.
Într-o zi, în timp ce Pantoleon trecea pe acolo, l-a chemat pe tânărul doctor la el acasă și l-a întrebat despre familia și credința sa religioasă. Pantoleon, așa cum era el de nobil, a răspuns cu politețe la toate întrebările sale.
Sfântul Ermolaos i-a spus că medicina pe care au învățat-o Asclepios, Hipocrate și Galenus nu are nici o valoare, iar zeii Imperiului nu sunt adevărați zei, ci falși și opera omului.
L-a învățat pe Pantoleon despre credința creștină ortodoxă și despre faptul că Hristos este singurul Dumnezeu adevărat, care a creat cerul și pământul, și i-a amintit că mama sa credea în Iisus Hristos.
De asemenea, a subliniat că Hristos este Adevăratul Medic al sufletului și al trupului și l-a asigurat că, dacă va crede în Hristos, se va vindeca de toate bolile prin Harul vindecător al lui Dumnezeu.
Pantoleon a auzit toate cuvintele înțelepte ale lui Ermolaos. Într-o zi, pe când se întorcea acasă, după școală, a găsit pe marginea drumului un băiețel care murise pentru că fusese mușcat de un șarpe viperă.
Pantoleon s-a rugat lui Iisus Hristos spunând: „Dacă Tu ești Dumnezeul cel adevărat, așa cum spune Ermolaos, fă ca acest băiat să învie din morți și să moară vipera”. Imediat băiatul a revenit la viață, iar șarpele a explodat în bucăți.
Rugăciune făcătoare de minuni către Sfântul Nectarie, prăznuit pe 9 noiembrie
Aceasta a fost dovada de care avea nevoie. S-a întors la Ermolaos și a cerut să fie botezat. Din acea zi, tânărul doctor a săvârșit atât de multe minuni în numele lui Iisus Hristos, încât faima lui a călătorit în tot Imperiul Roman.
Din toate părțile, din Asia Mică, Grecia și Roma, oamenii bolnavi veneau să îl vadă pe medicul imperial și să se vindece de boli.
El nu a cerut niciodată să fie plătit pentru serviciile sale, ci mai degrabă le-a cerut să creadă în adevăratul Dumnezeu și să devină creștini ortodocși.
Din nefericire, ceilalți medici văzând că ies în pierdere, i-au raportat lui Maximianus că medicul său personal, Pantoleon, era creștin.
Împăratul, la început, nu a vrut să creadă acest zvon. A trimis soldați să îl aducă pe Pantoleon și l-a întrebat personal. Când tânărul a stat în fața împăratului, acesta și-a mărturisit credința în unicul și adevăratul Dumnezeu. Pentru a dovedi falsitatea zeilor, Pantoleon a vindecat un orb, dar împăratul nu a crezut.
Pantoleon a fost adus cu curaj la curtea imperială. I s-a cerut să ofere un sacrificiu zeilor imperiului. La refuzul său, Maximianus l-a pus pe Martirul lui Hristos sub diferite orori.
A fost spânzurat, iar soldații i-au sfâșiat trupul cu gheare de fier și, în același timp, cu torțe îi ardeau rănile. L-au aruncat într-un cazan cu plumb fiert, dar Harul lui Dumnezeu l-a ocrotit pe robul Său.
Apoi l-au scufundat în mare cu o piatră grea legată de gât ca să se înece, dar el a mers pe mare ca pe uscat. L-au legat pe o roată mare de cuțite pentru a fi tăiat în bucăți, dar nu a fost rănit. L-au aruncat la lei, dar fiarele sălbatice îl respectau pe Martirul lui Hristos și se jucau în jurul lui ca niște pisoi.
În acea zi, toți locuitorii din Nicomedia, văzând că Martiriul prin Dumnezeul său a biruit toate suferințele, au crezut în Hristos și au strigat într-un glas:
„Mare este Dumnezeul creștinilor, El este Dumnezeul cel Unul și Adevărat, să se elibereze cei drepți”.
De toate aceste suferințe, Pantoleon a fost ocrotit de Harul lui Dumnezeu și, astfel, Numele Lui a fost slăvit prin slujitorul Său.
Maximianus, văzând că nu poate realiza nimic, a ordonat ca Pantoleon să fie decapitat pe 27 iulie, în anul Domnului 304 d.Hr.
Când soldații l-au adus pe Pantoleon în afara orașului Nicomedia, l-au legat de un măslin uscat. Martirul lui Hristos a cerut câteva clipe pentru a se ruga. Hristos i s-a arătat și i-a spus: „Nu, nu, nu:
„De acum înainte numele tău va fi Pantelimon, căci în numele tău voi face semne și minuni; și dacă cineva va invoca cu credință numele tău se va vindeca de orice boală va avea”.
Tradiții de Sfântul Pantelimon
Sărbătoarea și comemorarea Sfântului Pantelimon este celebrată prin Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Hrisostom, care se săvârșește în dimineața zilei de sărbătoare. În seara dinaintea zilei de sărbătoare se săvârșește o Vecernie Mare.
Sărbătorit pe 27 iulie, acestui sfânt i se mai spune „doctor fără de arginți'.
El vindeca oamenii fără să ceară bani și este considerat ocrotitorul medicilor.
Se spune că în această zi, cerbul iese din apă și apa începe să se răcească. Frunza teiului se întoarce pe dos, ca să vestească faptul că vara trece și lasă locul toamnei, apoi iarnei.
De Sfântul Pantelimon se mănâncă porumb și dovlecei, ca oamenii să fie sănătoși toată iarna.
Femeile de la țară împart fructe, pentru ca recoltele să nu fie pline de viermi anul viitor.
În această zi nu trebuie să se muncească, pentru că cei care lucrează se vor îmbolnăvi de ciumă și vor avea parte de necazuri.
Se spune, din bătrâni că Sfântul îi apără pe oameni de necazuri, boli și dureri.
Gospodinele nu au voie să toarcă astăzi, pentru că vor avea pagube în gospodărie.
Rugăciune de Sfântul Pantelimon
O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti –
tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o Sfinte Pantelimon … Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Tămăduitorule a Sfântului Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase …
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Sfântul Dumitru, tradiții și obiceiuri. Ce este interzis să faci pe 26 octombrie
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare. Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.
Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi.
În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.
Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Obiceiuri și tradiții de Sfântul Alexandru. Rugăciunea făcătoare de minuni la Sfântul Alexandru
Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.
Sursa foto: Shutterstock.com
Vezi şi de ce se aprinde candela în casă!
Urmărește-ne pe 
