(P) Procedura pentru darea în folosință a obiectelor de inventar

.

Obiectele de inventar reprezintă una dintre categoriile de bunuri achiziționate, înregistrate și folosite de o entitate juridică. De multe ori, acestea sunt confundate cu mijloacele fixe, așa că, apar neclarități în privința recunoașterii lor în contabilitate sau darea în folosință. Obiectele de inventar trebuie să respecte mai multe reguli, de aceea, vom menționa mai departe cele mai importante aspecte referitoare la aceste bunuri.

Ce sunt obiectele de inventar


De fiecare dată când este necesară înregistrarea anumitor bunuri în contabilitatea unei firme, apare necesitatea realizării unei diferențe între mijloace fixe vs. obiecte de inventar. De ce este important acest lucru? Pentru că unii întreprinzători nu înțeleg exact de ce același lucru poate fi încadrat atât ca obiect de inventar cât și ca mijloc fix. Ei bine, cele două elemente sunt, totuși, separate, din punct de vedere contabil și fiscal.

Obiectele de inventar sunt active circulante, cu o durată de funcționare mai mică de un an. Acestea nu se amortizează la fel ca mijloacele fixe, ci sunt recunoscute în contabilitatea firmei ca o cheltuială totală în momentul achiziției și dării în funcțiune. Din punct de vedere contabil, obiectele de inventar sunt incluse în categoria stocurilor și se regăsesc în conturile 303 (materiale de natura obiectelor de inventar) și 323 (materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare). De asemenea, se mai utilizează și conturile 603 (cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar) și 8035 (stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosință). La nivel fiscal, sunt considerate obiecte de inventar bunurile care au o valoare de achiziție mai mică decât pragul de 2.500 de lei stabilit prin lege.


Ce bunuri pot fi considerate obiecte de inventar

Datorită posibilității lor de recuperare într-o perioadă mai mică de 12 luni, obiectele de inventar reprezintă o categorie aparte, care se găsește între imobilizări și stocuri. Sunt considerate active circulante, de exemplu, echipamentul de protecție, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură și control, echipamentul de lucru, matrițele utilizate pentru executarea anumitor produse și alte obiecte similare. În contabilitate, obiectele de inventar sunt considerate stocuri din cumpărături ori din producția proprie, care îndeplinesc, de cele mai multe ori, funcția de mijloace de muncă.


Există, însă, și excepții referitoare la activele circulante. Astfel, pot fi considerate obiecte de inventar și bunurile care au o valoare de achiziție mai mică de 2.500 de lei, dar sunt utilizate pe o perioadă ce depășește un an, la fel cum sunt și mijloace fixe ce au o valoare de intrare sub acest plafon și se amortizează pe o anumită perioadă de timp.


Cum se dau în folosință obiectele de inventar

De regulă, darea în folosință a obiectelor de inventar are loc în momentul achiziției. Totodată, acest fapt este considerat un dezavantaj al activelor circulante, întrucât trebuie reflectată în contabilitate o cheltuială totală, lucru care conduce la o creștere bruscă a costurilor și o diminuare a profitului în luna în care a fost înregistrat bunul respectiv. Atenție! Darea în folosință a obiectelor de inventar nu înseamnă scoaterea lor din gestiune. Ele rămân în evidență până la momentul casării, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.


Procedura pentru darea în folosință a obiectelor de inventar presupune utilizarea contului 603, în corelație cu contul 303. Notele contabile corecte pentru înregistrarea activelor circulante sunt 303=401 și darea în folosință 603=303. Contul 303 „Materiale de natura obiectelor de inventar este un cont de activ, cu ajutorul căruia se ține evidența existenței, mișcării și uzurii materialelor de natura obiectelor de inventar. În anumite programe de contabilitate, darea în folosință a obiectelor de inventar se realizează după înregistrarea bunurilor, direct din program. După această operațiune, se tipărește procesul-verbal care servește drept document justificativ pentru trecerea pe cheltuială a obiectelor de inventar date spre consum și se păstrează în dosarele companiei.


Obiectele de inventar se pot da în folosință în momentul achiziției, dar și mai târziu. În cazul în care există mai multe bunuri circulante, acestea pot fi date în folosință în același timp, caz în care vor apărea toate listate pe același proces-verbal.