EEG sau electroencefalograma este prima metodă de luat în seamă în diagnosticul epilepsiei. Un om din 100 suferă de epilepsie. Însă 3 din 10 pacienți nu răspund la tratament. Din fericire, există soluții și pentru ei.
EEG sau electroencefalograma este investigația-cheie în diagnosticul epilepsiei. Subiect tabu, considerată boală rușinoasă, epilepsia este una dintre bolile pe care oamenii o țin ascunsă. Până la crizele urâte de care au parte. Și nu este o boală foarte rară, așa cum ai putea crede, ci afectează 200 000 de români, fiind o problemă de sănătate publică la nivel mondial. Ținută sub control, cu tratamentul potrivit, îi permite bolnavului să ducă o viață relativ normală. Totuși, 30% dintre pacienți nu reacționează la medicamente și necesită tratament aparte.
De ce apar crizele?
Epilepsia e o tulburare neurologică cronică, în care celulele nervoase transmit semnale anormale care perturbă activitatea cerebrală. Într-o treime din cazuri, cauzele apariției bolii nu se pot identifica. Debutează în copilărie sau la vârstă adultă, iar anumiți stimuli sau stările patologice care afectează rețelele neuronale pot declanșa crizele. Acestea sunt bruște, imprevizibile și durează de la câteva secunde la câteva minute. La nivel mondial, 10% dintre oameni au o criză convulsivă de-a lungul vieţii şi suspectează că ar putea fi afectaţi de epilepsie, deşi tulburarea presupune în fapt repetarea crizelor convulsive. Între 4 şi 10 pacienţi din 1000 suferă de epilepsie activă, care se manifestă prin crize care se repeta in afara unor factori provocatori. Pe lângă moștenirea genetică, printre posibilele cauze ale declanșării epilepsiei se numără traumatismele craniene, accidentele vasculare, infecții, tumori, tulburări de dezvoltare a creierului, suferința la naștere.
EEG pune diagnosticul
Diagnosticul corect îl poate pune numai medicul neurolog. Iar diagnosticarea corectă presupune mai multe etape, de la interviul clinic până la investigații noninvazive țintite. Video-EEG și Mapping EEG descoperă rețelele neuronale epileptogene. Diagnosticarea este de multe ori dificila chiar si atunci când există semne motorii evidente (convulsii). Adevărata provocare insă apare la persoanele care au manifestari subtile, uneori doar in plan subiectiv. Electroencefalograma prelungită care cuprinde o înregistrare de somn neprovocat, ideal pe durata somnului natural nocturn, aduce de cele mai multe ori informații foarte pretioase pentru diagnosticul de formă clinică și pentru alegerea celei mai corecte terapii.
Dintre pacienții corect diagnosticați, aproximativ 30-40% au epilepsie farmacorezistentă. Astfel că au nevoie de tratamente eficiente, de cele mai multe ori chirurgicale și de o monitorizare adecvată a bolii. Dacă nu este tratată corect, epilepsia poate avea consecinţe grave asupra pacientului, determinând o importantă deterioare fizică şi psihică. Aceste efecte sunt prezente mai ales In ultimii 10 ani din ce in ce mai multi pacienti au acces la centre specializate in epileptologie in care cazurile sunt discutate in echipe multidisciplinare pe baza unor investigatii de mare acuratețe.
Beneficiile unei asfel de abordari sunt terapii personalizate de delimitare a focarelor epileptice si disconeții chirurgicale complexe care pot avea un efect curativ sau de control pe termen lung a crizelor chiar si la pacienți cu boli complicate si severe.