Parintii sunt cei care au cel mai mare impact asupra dezvoltarii unui copil, iar specialistii sunt de parere ca exista anumite modele toxice de comportament, care vor produce efecte negative destul de delicate asupra celui mic in primii lui ani de viata, cu influente asupra conturarii personalitatii adultului de mai tarziu.
Lipsa unei afectiuni materne, cat si paterne si a validarii sentimentelor in perioada copilariei influenteaza considerabil de mult modul in care viitorul adult se va raporta la relatiile interumane. Maniera in care un parinte interactioneaza cu al sau copil in primii ani de viata ar putea face diferenta intre un adult care va avea incredere in el si va sti cum sa isi rezolve propriile probleme si o persoana timorata careia ii va fi dificil sa isi atinga potentialul din cauza incarcaturii emotionale intens negative pe care a acumulat-o.
Odata cu nasterea celui mic, in calitate de parinti, ne luam angajamentul sa ii oferim cele mai bune conditii si sa il pregatim pentru startul in viata. Avand idee despre toate pericolele ce l-ar putea pandi la tot pasul, trebuie sa cautam calea cea mai corecta de a-l proteja. Suntem pusi in fata a doua extreme: in prima faza, am putea sa il lasam sa isi traiasca viata si, eventual, sa repete unele greseli chiar, ori, pe de cealalta parte, il ferim de pericole, facandu-l dependent de noi, astfel ca la fiecare pas, o sa ne ceara aprobarea. Varianta optima se afla la mijlocul acestei axe, insa uneori e mai greu de gasit.
Liberatatea copilului in paralel cu grija parintelui
Incepand cu cresterea si mai ales cu mersul biped, fiecare copil va tinde sa descopere lucruri si un univers care se afla dincolo de ceea ce i s-a prezentat pana atunci. Reprezentand un teren neexplorat pana atunci, el va solicita frecvent aprobarea din partea mamei, care prin tot ce inseamna limbaj nonverbal si paraverbal, comportament, cuvinte sau gestica va incuraja sau descuraja. Inceperea scolii si formarea unui anturaj va fi momentul in care cel mic isi va dori mai multa libertate, tot aici luand nastere si pericolul de a deveni un parinte sufocant.
Exista suficiente indicii care ti-ar putea arata daca ai tendinta sau chiar esti un parinte care ofera o grija mai mult decat necesara, uneori toxica chiar. Constientizarea acestui fapt nu va conduce, implicit si la o schimbare pentru ca este foarte dificil sa schimbi o atitudine intr-o maniera atat de brusca si radicala. Ajutorul din partea unui psiholog copii Bucuresti poate fi calea cea mai potrivita in gestionarea unei situatii de acest gen. Consilierea se recomanda a avea loc, atat pentru tine, in calitate de parinte, cat si pentru copil care poate prezenta un atasament mult prea ridicat sau chiar o trauma legata de acest aspect.
Inainte de toate, este esential sa afli care sunt principalele semne care ilustreaza faptul ca esti un parinte hiperprotectiv!
- Preventia exagerata – atunci cand inainte de plecare intr-o excursie sau orice alta ocazie, ai tendinta de a-l pregati cu nenumarate sfaturi si de a-i spune ca nu poti fii linistit/a daca nu stii ce va face in fiecare moment inseamna ca deja se poate vorbi de o inclinatie spre a a produce o relatie sufocanta cu cel mic.
- Telefoanele repetate – Fara niciun motiv rational, incepi sa nu ai incredere odata ce a plecat si simti ca trebuie sa te asiguri ca va face totul asa cum trebuie si va respecta regululile discutate. Datorita faptului ca orice tanar dispune de telefon mobil, ve incerca sa il suni tot mai des pentru a avea siguranta ca e totul in regula. Este bine de avut in vedere faptul ca el traverseaza o perioada in care isi formeaza personalitatea, isi manageriaza singur propriile trairi si conflicte interioare si are nevoie sa cunoasca si alte perspective decat cele impuse de catre parinti.
- Interogatoriu si pedepse – acest lucru are loc atunci cand tu, in calitate de parinte, devii suspicios legat de activitatile sale si ai tendinta de a insista cu multe intrebari pentru a afla daca ascunde ceva. Ideea este ca orice copil care are incredere in parintele sau ii va povesti totul fara nicio problema, insa atunci cand intervin interdictiile, ridicarea tonului sau critica injusta, atitudinea lui va fi una de inchidere, in incercarea de a se ascunde de parinte.
- Control sporit – daca pe langa toate aceste trei aspecte, intervine si un control exagerat, prin care incerci sa il supraveghezi foarte strict si ii stirbesti foarte mult din libertate, este clar ca nu ai creat o relatie tocmai corecta cu cel mic si este cazul sa iei niste masuri in scopul schimbarii acestei directii.
- Lipsa incurajarii copilului de a fi autoimun – orice copil trebuie sa isi insuseasca chiar din primii ani de viata anumite deprinderi de care depinde in mod absolut necesar in viata. Multi parinti, fara sa isi da seama ajung sa se implice exagerat de mult in anumite aspecte, in sensul ca isi imbraca sau incalta copilul la o varsta la care ei ar fi putut sa o faca cu mult inainte. Aici se incadreaza si alte activitati banale, precum pregatirea unui sandwich, hranirea de catre parinte sau strangerea mesei.
Controlul exagerat din partea parintelui poate fi si una din cauzele care stau la baza survenirii conflictelor dintre generatii. Centrul psihologic PsihArt specializat in probleme de relationare si comunicare in familie iti sta la dispozitie cu servicii de consiliere psihologica, atat pentru tine, cat si pentru cel mic in scopul imbunatatirii si perfectionarii legaturii parinte-copil.