Luciana Stanciu si-a implinit un vis, a deschis casa de licitații VIKART la finele lui 2019. După prima licitație desfășurată în sală, în care a simțit fiorii adjudecarii tablourilor și ai acțiunii, Luciana a dat piept cu pandemia. Și-a adaptat businessul din mers și a reușit, în 2020, să vând artă de peste jumătate de milion de euro. Dacă o întrebi cum a reușit, spune că echipa tânără și adaptabilitatea de care a dat dovadă sunt secretele succesului. Și, ca orice femeie, uneori, Luciana face o pasiune pentru bijuterii. Pentru cele pe care Vikart le licitează☺
1.Cum se descurcă o femeie proprietar de casă de licitații în pandemie?
Nu aș pune problema în manieră sexistă: o femeie, proprietar de Casă de Licitație, se descurcă la fel ca și un bărbat, chiar și în vreme de pandemie: face o muncă grea de studiu de piață, caută lucrări care să corespundă gustului, tendinței pieții (poate că face mai puține călătorii și vizite în atelierele artiștilor, în această perioadă, selecția făcându-se în multe cazuri online); face întâlniri cu echipa de experți de artă ai respectivei instituții, decide împreună cu aceștia care să fie tematica și care sunt loturile următoarei ședințe de tranzacționare; alcătuiește împreună cu echipa de comunicare catalogul licitației și tot ce ține de publicitatea necesară, se asigură că se completează corect toate certificatele de autenticitate, certificatele de deponenți, actele cumpărătorilor, că expediția lucrărilor achiziționate e în ordine… Cam așa! Practic nu e o activitate care să difere, în cazul în care ești femeie, trebuie să le faci și să le supervizezi pe toate.
2. Dacă ai da timpul înapoi, în 2020 la început, ce ai face diferit în toată aceasta perioadă?
Sincer, nu aș face chiar nimic diferit! Poate că pentru cei care aveau o istorie, o tradiție în spate și s-au văzut dintr-o dată în situația de a schimba total maniera de lucru să fi fost încercări dificile și să aibă și lucruri pe care le-ar aborda altfel, dar, în ceea ce mă privește, pentru că nu am depins de cutume, mi-a fost simplu să decid cum să abordez toate provocările anului 2020. Privind în urmă, nu regret și nu aș schimba ceva din activitatea noastră.
3. Ce îi place Lucianei Stanciu să cumpere, când vine vorba de artă?
Acesta este cea mai grea dintre întrebările care mi s-au pus vreodată, pentru că, dacă e să răspund sincer, îmi place totul sau aproape totul! Sunt, din acest punct de vedere un proprietar de casă de licitații care rezistă greu tentației de a licita, și, în legătură cu operele de artă care se adjudecă, încerc un sentiment foarte ciudat: pe o parte, firește, mă bucur că afacerea merge, că lucrarea s-a achiziționat, dar pe de alta încerc un soi de regret că nu e a mea, că nu mă mai pot bucura de frumusețea, de simbolistica ei, de mesajul pe care îl transmite. Și, clar, atunci când obiectele din licitație sunt bijuterii, ca orice femeie, fac pasiuni pentru mai toate piesele.
4. În urma cu mai bine de un an ai pariat pe Vikart. Între timp a venit o pandemie, ai trecut la licitații online, te-ai adaptat. Dacă ai trage linie, cum ai defini acest prim an de existență al Vikart?
Debutul activității noastre a fost în decembrie 2019. Atunci am avut prima tranzacție de artă cu public în sală, dar și online și telefonic; noi practic am debutat având și această componentă a activității. Și cum luna ianuarie este, practic, moartă în privința licitațiilor, dar și a altor instituții, pentru că se prelungește ecoul sărbătorilor, lumea este încă în vacanță, ne-am trezit că deja omenirea se confrunta cu pandemia și nu mai putem aduna lume într-o incintă, așa că am funcționat exclusiv online! Mărturisesc că ne-a ajutat că aveam deja platforma și aplicația funcționale. Și tinerețea mea și a echipei, a Casei de Licitații mai ales, a fost un atu. Suntem, clar, încă la începuturi – am aniversat un an în decembrie trecut, și pentru că a fost un an cu foarte multe provocări, cu multe restricții, cu răsturnări în viața multora dintre clienții noștri, e greu să spun altceva despre acest an decât că mă mulțumește că suntem pe un trend ascendent, că suntem în dezvoltare, dar că, în cazul în care am fi avut un an normal, altele ar fi fost și oportunitățile noastre. Dar bilanțul este încurajator!
5. Ce descoperiri ai făcut pe piața de artă contemporană de când ai devenit proprietara unei case de licitații?
Aș putea spune că am descoperit un întreg univers! Dacă știam despre unii dintre artiștii moderni și contemporani din anii de facultate sau din albume și expoziții, numeroși alții mi s-au revelat; am găsit artiști cu nebănuite resurse creatoare, care folosesc o multitudine de tehnici plastice despre care nici nu aveam idee. Nume nu am să dau, pentru că ar fi nedrept să menționez operele unora și nu pe toate; eu am convingerea că o lucrare, de vreme ce trece de riguroasa analiză a colectivului nostru de experți, este o valoare, la fel ca și artistul care a creat-o! Nu am făcut și nu facem rabat la calitate, nu tranzacționăm opere sau autori în care nu credem.
6. Un sfat pentru doamnele care vor sa investească în artă…
Un sfat pentru doamne, dar și pentru domni, ar fi să își asculte inima, să acționeze în virtutea instinctului și să își achiziționeze ceea ce le place, să aibă curaj să investească într-o operă de artă care nu e cu nimic mai prejos decât aurul sau o criptomonedă. O pictură, un desen, o sculptură pot „păstra’ și spori banii cuiva mai bine decât multe instituții bancare. Ceea ce cumperi azi cu o sumă, poate valora mâine cu procente bune mai mult, tocmai pentru că operele de artă sunt unice, chiar și cele care fac parte dintr-o serie! Investiția în artă este sigură dacă o faci într-o lucrare care se licitează, care e însoțită de toate documentele legale, și, pe lângă valoarea materială, are și o alta, spirituală, pe care nu o posedă nicio altă formă de economisire sau investiție: deci, investind în artă ești de două ori mai bogat!