Ce se întâmplă cu o familie al cărui copil a fost răpit și există presupunerea că a fost ucis? Trauma este imensă. Iată cum pot fi ajutate familiile victimelor criminalului din Caracal, și ce trebuie evitat!
Șocul inițial
Atunci când familia se confruntă cu dispariția bruscă a unui copil și există presupunerea că acesta a fost ucis, este important să înțelegem că membrii familiei trec în primul rând printr-un șoc foarte puternic.
Să auzi că cineva se poate să îți fi ucis cu sânge rece copilul, indiferent de vârsta lui, este una dintre cele mai extreme traume prin care poate trece un părinte. Întreagă existență a familiei, viața acesteia sunt schimbate într-o clipă atunci ei află vestea.
În sine, această etapă de șoc are rolul său protectiv, dând răgaz membrilor familiei în fața unei realități bruște și violente. Pentru că nimic nu te poate pregăti pentru o astfel de veste, conștientizarea că cineva a distrus în mod violent și deliberat viața copilului tău și a familiei tale vă produce multă durere și suferință.
În plus, incertitudinea legată de ce s-a întâmplat de fapt (este copilul dispărut sau mort? Care au fost condițiile reale ale situației?) face ca prelucrarea emoțională să fie îngreunată, mai ales când aceste elemente sunt discutate și nuanțate de mass media.
Compasiune și claritate
În aceste momente, familia are nevoie de informații reale și concise din partea autorităților și a celor din jur, transmise cu o compasiune reală și într-un limbaj ușor de înțeles, fără termeni tehnici sau de specialitate, care pot avea efectul dezumanizării persoanei dragi.
Rolul prietenilor, al familiei extinse și al specialiștilor este unul foarte important încă din primele momente. Acești oameni din jur pot să creeze familiei afectate un mediu sigur, predictibil și suportiv.
Pentru că în primele zile șocul se poate să nu permită familiei să interiorizeze tot ceea ce se întâmplă, este deosebit de important ca specialiștii implicați să creeze o relație sigură și un spatiu de comunicare în deplină confidențialitate, cu respect pentru suferința familiei, în care informațiile despre eveniment să fie repetate sau discutate ori de câte ori familia cere aceasta, iar orice întrebare de clarificare asupra situației să fie încurajată.
De multe ori, familia se simte lipsită de putere și vulnerabilă, incapabilă să creadă sau să înțeleagă ce s-a întâmplat cu copilul ei.
Citește și:
Stări de teamă sau panică…
… legate de mediul înconjurător, de străini, de siguranța și supraviețuirea celor dragi sunt normale și de așteptat.
Coșmaruri sau imagini invazive în timpul zilei legate de dispariția copilului, de ultimele interacțiuni cu acesta pot să fie o grea povară pentru membrii familiei, iar un psiholog specializat în psihotrerapia traumei poate ajuta în înțelegerea și prelucrarea acestor stări.
Susținerea psihologică în această etapă este puternic recomandată, ea focalizându-se pe reconstruirea siguranței, activarea resurselor și a permite familiei să își conștientizeze emoțiile și gândurile.
Este încurajată menținerea unei rutine zilnice, care aduce o doză de structură, familiaritate și predictibilitate. Un mic ritual, cum ar fi ținerea unui jurnal zilnic, poate să ajute în lunile după aflarea veștii.
De Alex Caciuloiu, psihoterapeut și consilier psihologic cu formare în psihoterapia traumei, atestat EMDR nivel I, www.psihomedeor.ro
Urmărește-ne pe 
