Una dintre primele vedete care au născut în plină pandemie de coronavirus, Tily Niculae ne-a împărtășit experiența prin care a trecut, de la emoțiile noi pe care le-a simțit până la detalii neobișnuite despre zilele petrecute la maternitate. Vizibil marcată, ea nu a ascuns nimic, dezvăluind fără ocolișuri și cosmetizări realitatea imprevizibilă și tristă în care și-a adus pe lume băiețelul. Dorul de familie, haosul din spitale, lupta de a-și păstra sănătatea sa și pe cea a copilului intacte au reprezentat un stres colosal pentru Tily, care a făcut șoc posttraumatic după naștere.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE MAI, GRATIS, AICI!
Tily, cum ai perceput experiența nașterii în plină pandemie de coronavirus, cu o Românie în stare de urgență?
Am încercat să rămân cât mai echilibrată, să nu mă panichez, să înțeleg că e o situație extrem de grea pentru toată lumea și să-mi găsesc resursele necesare, astfel încât să rămân concentrată pe ceea ce urma să se întâmple, respectiv să nasc.
Cum a decurs procesul, de la internare și până la naștere? Ce măsuri de protecție s-au luat, ce a fost diferit față de nașterea în vremuri… normale?
În timpul zilelor pe care le-am petrecut în maternitate, am încercat să fiu cât mai autonomă și să am contact minim cu personalul de acolo. Ca să le pot proteja pe ele, pentru că erau efectiv depășite de situație, de oboseală, pentru că nu mai erau medici colaboratori, asistente, lucrau practic câte trei ture deodată. Erau extrem de obosite. Eu, în prima zi, îmi trăgeam pătuțul copilului cu laba piciorului, ca să pot ajunge la el. Din momentul în care mi s-a permis să mă ridic, adică din prima zi, în cazul meu, nu am cerut ajutor absolut deloc, tocmai ca să fie contactul minim. Au fost multe situații neplăcute. Am trecut de la extaz la agonie, fiind într-un loc cu atâția necunoscuți, fără acces la familie, cu un copil care mă aștepta acasă (n.r. Tily mai are o fetiță de opt ani, Sofia), care aștepta să-și întâlnească frățiorul și care suferea de atâtea și atâtea luni de zile că nu mai puteam să o iau în brațe. Au fost momente când personalul a intrat fără echipament de protecție la mine. Vorbeam cu soțul meu și-l întrebam ce să fac, să întreb dacă oare nu mai au echipamente… Îmi era așa de jenă, știam situația… Până la urmă, mi-am dat seama că efectiv erau depășite. O parte intrau și se dezinfectau, altele uitau, unele purtau mănuși, altele nu, unele veneau cu mască, altele fără mască.
Deci nu ai putut avea niciun contact cu familia?
Nu, n-a venit nimeni la mine și… a fost un lucru… Mă rog, mă obișnuisem cu ideea dinainte de această nebunie. Dar am și simțit nevoia să stau doar eu cu bebelușul și să am cele trei zile doar pentru mine și pentru el, ca apoi să vin acasă împăcată și să nu mă audă Sofia spunându-i „iubitul meu, dragostea mea. Oricât de apropiate am fi una de cealaltă și oricât de mult știu că-l iubește și văd cum interacționează cu el, nu eram sigură cum va reacționa văzându-mă dintr-odată cu altcineva și exprimându-mă așa.
La ce să se aștepte femeile care urmează să nască în perioada următoare? Ce crezi că e esențial să afle, judecând după experiența ta?
Femeile care urmează să nască în perioada asta ar trebui să încerce să aibă liniște, să nu se mai uite la televizor. Cele care fac cezariană trebuie să înțeleagă că o operație de cezariană nu este un moft, ci o necesitate. În cazul meu, însemna rupere de uter și, cu toate astea, chiar sunasem la medic să întreb dacă există posibilitatea de a naște acasă, natural. Nu a fost cazul. Dar dacă femeile au opțiunea aceasta, le sfătuiesc să nu aleagă între cezariană și nașterea naturală, să își aranjeze de pe acum lucrurile cu o moașă, cu un doctor, să nască acasă, să evite spitalele. Cred că, în scurt timp, nu vom mai putea spune că sunt spitale care să nu aibă cazuri de coronavirus, vorbim totuși despre o pandemie.
Pentru femeile care au complicații și trebuie să nască la spital… să rămână în liniște, pentru că îi vor transmite toate stările copilului și oricum vor veni zile foarte grele după naștere și în plină lăuzie. Deci liniște, liniște, liniște! Este esențial ca viitoarele mame să afle, după experiența mea, că au acum ocazia să facă schimbări majore sau să-și găsească soluții de backup. Îmi scriu femei din țară, din orașe în care maternitățile au deja cazuri de medici infectați. E strigător la cer!
Eu acum trec printr-un șoc posttraumatic. Mai stau câteva zile să mă liniștesc puțin, după care neapărat vreau să încep să fac terapie, a fost o experiență care m-a bulversat complet. Nu doar la suflet, ci și la corp. În șase zile, din 21 de kilograme câte aveam în plus, s-au dus 12 kilograme, e un pic cam mult în șase zile.
Te-a încercat vreun sentiment de teamă, de incertitudine, știind că urmează să naști într-o perioadă ca asta?
Sentimente de teamă nu am avut. Nu aveam cum să dau înapoi. Eu a trebuit să am forță, urma să aduc un copil la termen, la 39 de săptămâni. Neputând să nasc natural, nu aveam nicio șansă să pot naște acasă și nu se punea problema să mai aștept, orice zi însemna un risc în plus. A trebuit să fiu ca un soldat, efectiv ca un soldat. Simplu! Ce să zic, lucrurile au decurs bine și-i mulțumesc tare, tare mult doamnei doctor Claudia Șai, este un om extraordinar, o recomand și vă rog să scrieți despre dumneaei. O recomand oricărei gravide, cu atât mai mult cu cât, în acest moment, de exemplu, medicii colaboratori sunt opriți să consulte în spitale, clinicile private și-au închis partea de consultații. Dacă nu ești medic cu propriul cabinet, să ai acces la pacienți, credeți-mă că este haos! Dumneaei poate să consulte.
Puteți citi interviul și în numărul de mai al revistei VIVA!
Revista se poate găsi în rețelele: Kaufland, Cora, Metro, Carrefour, Auchan, Inmedio, Nis Petrol, OMV.
Foto: Facebook