A devenit vedetă pe vremea când trebuia să fii cu adevărat performant într-o profesie, ca să te bucuri de acest statut. Una dintre cele mai cunoscute și cele mai frumoase crainice TV ale anilor 90, Tania Budi continuă să frapeze cu frumusețea ei, vârsta din buletin fiind percepută, de mulți, drept o miciună, în ceea ce o privește. Secretul ei? Un psihic împăcat cu alegerile făcute și o stare de bine care se reflectă și la exterior! Tania Budi ne-a povestit cum a ajuns în televiziune!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IULIE, GRATIS, AICI!
Tania, toată lumea te știe, dar cred că puțini își amintesc de unde te știu… Eu îmi amintesc perfect, începutul anilor 90, când te-am văzut prima oară pe micul ecran. Cum îți amintești tu vremurile acelea?
M-am mutat în București în 1987, după ce am luat examenul de admitere la Facultatea de Matematică, secția matematică pură. Dupa 91, însă, atracția pentru showbiz mi-a schimbat traiectoria. M-am îndreptat spre Jurnalism, dorindu-mi să fac televiziune. În ‘92-‘93 mă angajasem deja prezentatoare la Antena 1. Atunci eram toți novice în branșa asta, învățam din mers. Un an sau doi mai târziu am ajuns crainică la TVR. Avusesem de copil o admirație profundă pentru crainicele Televiziunii Române și a fost al doilea vis din viața mea pe care mi l-am împlinit. Primul fusese cu Facultatea de Matematică. Chiar dacă nu am terminat-o, mi-am demonstrat că pot să fiu mai deșteaptă decât frumoasă.
Cum ai ajuns să te angajezi în televiziune?
Simplu. M-am dus în audiență la directorul de atunci al Antenei, dumnealui m-a trimis să dau o probă cu doamna Doina Anastasiu, am dat-o, iar a doua zi m-au anunțat că sunt angajată. Eu aveam mare încredere în calitățile mele, mi se părea, în special, că am o voce bună, dicție, dar și o prezență OK.
Cum percepeai tu televiziunea, atunci?
Pe vremea aceea, pentru mine televiziunea avea prestanță, avea strălucire. Am perceput-o mereu corect, cu toate stângăciile mele. De la început am văzut ca e o muncă de echipă. Cel care iese pe sticlă trebuie sa fie bine pus în pagină, de la machiaj până la lumini, cadru, redactori și așa mai departe. Pe vremea aceea audiența se măsura în calitate, iar cu jumătăți de măsură eu credeam că nu se poate face treaba asta.
Cum îți amintești prima zi la job? Trebuie să ne povestești cum a fost…
Sincer, nu îmi amintesc. Probabil încordată sau cu emoții până în gât. Eram timidă și timorată. Multă lume m-a îndrăgit de la început, altă lume deloc. Ca în viață. Am cunoscut și mai bine bârfa la adresa mea (în sens invers nu a existat niciodată), dar și admirația multor oameni.
Cum era, în anii 90, să fii vedetă de televiziune? Ce avantaje aveai, ce privilegii? Te recunoștea lumea pe stradă? Povestește-ne câteva întâmplări care-ți vin în minte…
Fiind foarte tânără îmi plăcea că lumea începuse să mă recunoască. Lucru care nu știu dacă îmi mai place prea tare în ziua de azi. (zâmbește) Eram chemată să prezint multe spectacole, am prezentat de două ori Cerbul de Aur și datorită faptului că apăream la TV am obținut și un rol într-un film. Cel mai mare privilegiu era că făceam ceea ce îmi plăcea și câștigam și bani din asta. În perioada aceea, am făcut o reclama la Zarea, un calendar pentru Dacia, eram imaginea de pe eticheta unui praf de slăbit, etc, etc, voci multe pentru reclame. Acestea erau ceea ce consideram avantaje.
Sursa foto: Instagram
Urmărește-ne pe 
