Horia Brenciu a debutat în televiziune de aproape 30 de ani și nici nu-și imagina unde îl va duce „destinul artistic'. Un an mai târziu intra pentru prima oară în direct, la Robingo… Și-a băgat nasul peste tot pe unde „mirosea a televiziune, ceea ce l-a definit ulterior ca profesionist. Doar teatru nu a făcut, iar dacă nu ar fi avut de ales dintre muzică și televiziune, susține că ar fi mizat pe prima opțiune.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE MARTIE, GRATIS, AICI!
Ești, de mai bine de 30 de ani, în prim planul muzicii, dar și al divertismentului, iar secretul constă, cu siguranță, în faptul că ai știut permanent să te reinventezi. Când ai pătruns în showbiz, îți imaginai la ce nivel o să ajungi? Cât de greu de parcurs a fost drumul ăsta?
Dacă ar fi știut tânărul acela de 20 ani, din Brașov, pe unde îl va duce destinul lui artistic și la câte slalomuri va fi supus, nu știu dacă ar fi pornit la drum. Glumesc… Aș lua-o oricând de la capăt, pe același drum! La începutul anilor 90, eram prea timid să mă gândesc că vreodată mă voi întâlni cu actoria, cu spectacole de musical sau să-mi exercit alte aptitudini, în sensul ăsta. Nici nu știam că le am. Nu mai spun despre titulatura de profesor de Stage Coaching, curs pe care l-am inițiat la Academia de Arte. Dar, vorba ta, trăiască reinventarea! Timpul, vremurile și acumularea unei experiențe de viață, dorința de a merge mai departe, toate astea m-au învățat că trebuie să fiu în continuă mișcare și adaptare, mereu în contact cu oamenii, prin fiecare palier al tărâmului artistic.
Horia Brenciu: „Îmi căutam ceva de făcut în care să mă implic mai mult’
Mi-ar plăcea să ne povestești puțin despre începuturi, pentru că puțini își mai amintesc că aveai doar 21 de ani când ai intrat în direct, pentru prima oară, la Robingo… Ce te-a determinat să te îndrepți spre televiziune?
Cred că în anul acela, 1993, îmi căutam ceva de făcut în care să mă implic mai mult. Avusesem deja o primă meserie, cea de curier, și experiența mea de joburi era, sincer, egală cu zero. Brașovul nu era un oraș super activ și cred că asta era singura mea nepotrivire cu orașul meu natal. Eram în anul 2 la TCM și nu eram atras prea tare de orizonturile inginerești. Fratele meu plecase deja la Conservator, în 92, iar eu așteptam… ceva. (zâmbește) Și au venit toate în cascadă: în iulie 93, prezența la Costinești, la Galele Studențești, întâmplare urmată de invitația într-o emisiune de televiziune, filmată tot acolo, în urma căreia, în august, a sosit chemarea la București, la preselecția pentru prezentatori și redactori și, în fine, debutul din octombrie, de la Robingo.
Citește și: Cum își educă Horia Brenciu copiii:„Fără impuneri de idei sau alte principii mature’ / EXCLUSIV
Citește și: Cu ce afacere are de gând să dea lovitura Bianca Drăgușanu:„Nu-s chiar extraterestru’
Horia Brenciu: „N-am făcut teatru, în rest cred că am „gustat’ din toate’
Ne spuneai, la un moment dat, că ți-ai băgat nasul peste tot pe unde „mirosea a televiziune, iar asta te-a definit ulterior ca profesionist. Eu te întreb dacă este ceva ce nu ai făcut, dar ți-ai fi dorit.
N-am făcut teatru, în rest cred că am „gustat din toate. Am jucat peste tot, unde m-a chemat lumea, fie că era vorba despre filme de copii, în anii 90, seriale, în 2000 sau diverse alte apariții în pelicule de lungmetraj.
Știu că ești în egală măsură atașat de muzică și de televiziune, dar hai să facem un exercițiu de imaginație! Ce ai alege dintre cele două și de ce, dacă nu ai avea alternativă?
E simplu: muzica. Televiziunea e apanajul secolului XX. Dacă m-aș fi născut cu un secol mai devreme, n-aș mai fi făcut „Robingo, „Tip Top Minitop, „Neața, „Vocea României, „X Factor sau multe alte nebunii. (zâmbește) Dacă aș fi venit pe lume în secolul XXII, internetul ar fi fost prea avansat ca să pot face furori pe TV… M-am născut la timp, aș zice…
Horia Brenciu: „O să cânt și cover-uri până la bătrânețe’
Când ai realizat că ți-ai putea transforma pasiunea pentru muzică în profesie? Și cât de greu ți-a fost ulterior să te impui, dat fiind că, în ochii publicului, erai mai mult prezentatorul și mai puțin artistul Horia Brenciu?
În perioada 2003-2004, a început să fiarbă în mine prezumtivul cântăreț… N-aveam nicio agendă de lucru, niciun plan, dar știam că trebuie să apar în fața oamenilor cântând. Simțeam că aș putea să le arăt altceva, alt tip de show… Mi-au trebuit vreo doi-trei ani ca să impun lucrul ăsta. Cei 10 ani, 1993-2003, în care am făcut exclusiv televiziune, își spuneau cuvântul. Oamenii preferau prezentatorul în detrimentul virtualului cântăreț.
Deși ai și multe piese originale, ai fost criticat nu o dată pentru faptul că ai ales adeseori să cânți coveruri. Te deranjează asta?
Deloc! O să creez în continuare material original, dar o să cânt și cover-uri până la bătrânețe. Doar eu am compus „MY WAY, nu? (râde)
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE APRILIE! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!