Eugenia Șerban a trecut printr-o dramă greu de imaginat. Cu toate acestea nu s-a dat bătută nicio clipă, și a reușit să învingă două cancere. Cum arată viața după o bătălie atât de dură, ne povestește chiar actrița în exclusivitate!
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE IUNIE, GRATIS, AICI!
Trebuie să le spunem cititoarelor că ți-ai serbat și ziua de naștere, în noiembrie, și că nimeni nu și-a dat seama de ceea ce se întâmplase…
M-am gândit mult. Toată lumea se organiza, surorile din Canada au venit în țară, și atunci m-am hotărât. Într-adevăr, doar cei foarte apropiați știau ce se întâmplă cu mine și nu eram deloc într-o perioadă bună, eram deja după a doua ședință de chimioterapie. Bucuria prietenilor, a familiei, a tuturor celor care au venit la ziua mea, și nu au fost puțini, mi-au dat foarte multă energie și nu știu când s-a făcut dimineață. Atunci mi-am dat seama, pentru a nu știu câta oară, cât de multă lume mă iubește. Și pentru ei a meritat să lupt.
Mi s-a părut cel puțin surprinzător când mi-ai spus că, la scurt timp după operații, ți-ai reluat și activitatea profesională. Cum a fost acel spectacol de la Timișoara?
S-a întâmplat la patru luni după operație, în plină chimioterapie. A fost cel mai greu spectacol din viața mea, dar bucuria și emoția publicului mi-au dat forța de a-l duce până la capăt. Atunci mi-am dat seama că medicii au avut dreptate: este foarte greu să joci în această perioadă. Așa că am luat hotărârea să-mi reîncep spectacolele după ce termin cu chimioterapia. Și le reluasem, la începutul lui martie. Acest spectacol despre care v-am spus câteva cuvinte, „Spovedanie în fața lumi- nii, este un monolog scris pentru mine de Constantin Rădoacă și regizat tot de el cu câțiva ani înainte de a se întâmpla să am acest război. Habar nu aveam ce urma să se întâmple și habar nu aveam atunci că o să am o asemenea dispută cu Dumnezeu. Dar, da, este un spectacol care s-a potrivit perfect acestei perioade, probabil că o să am și mai multă forță să îl joc de acum încolo. Abia aștept să-l reîncep. Abia aștept să mă urc din nou pe scenă și să fiu în fața publicului meu. Să sperăm, curând.
Eugenia, cum este viața după cancer? Ce stare ai atunci când te duci la cabinetul medicului?
Acum am reintrat în normalitate, dacă se poate spune așa. Am făcut primele CT-uri de control și au ieșit bine, urmez în continuare tratament injectabil din 3 în 3 săptămâni, acum totul este mai ușor, ce a fost greu a trecut. Merg la cabinet ca la unii dintre cei mai buni prieteni, chiar sunt deja prietenii mei și toți mă așteaptă cu mare bucurie de fiecare dată.
Mi-ai amintit despre o piesă care ar trebui să aibă loc în curând, un mo- nolog cu Dumnezeu. Ce i-ai spus lui Dumnezeu în ultimul an?
Am să încep cu răspunsul la întrebarea ta. Cu siguranță, nu va fi pe placul multora. În acest moment, încă sunt supărată pe El. L-am considerat întotdeauna „Partenerul meu de drum în viață. L-am simțit alături de mine întotdeauna, dar acum am avut impresia că m-a abandonat. Va trebui să se mai scurgă o vreme până când o să-mi treacă supărarea pe El. O să vină și acel moment. Spectacolul meu monolog „Spovedanie în fața luminii este exact o discuție cu Dumnezeu.
Tot tu mi-ai amintit că, în urmă cu 10 ani, ai jucat rolul unei femei care avea cancer. Cum ai tratat acel rol atunci și cum ți se pare acum această „întâmplare?
Da, acum 10 ani, într-una dintre telenovelele de succes, Renata s-a îmbolnăvit de cancer. Cred că Renata nu a fost la fel de puternică precum Eugenia, teama de moarte era mult mai prezentă, iar puterea de a face haz de necaz lipsea cu desăvârșire. În această perioadă, mi-am dat seama că sunt mult mai puternică decât credeam, că am puterea să-i râd cancerului în față și că îl pot învinge cu zâmbetul pe buze.
Sursa foto: Facebook, Iulia Manda
Urmărește-ne pe 
