Actrița Dorina Lazăr a avut o copilărie, marcată, în primul rând de despărirea părinților ei. Avea doar cinci ani, când părinții ei au decis să meargă pe drumuri separate, iar de atunci a rămas în grija tatălui ei și a bunicilor materni. Actrița a avut de-a lungul timpului două mame vitrege și ne-a povestit cum a relaționat cu ele.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Pentru că sunteți pentru prima oară în paginile revistei noastre, aș vrea să începem interviul nostru cronologic, cu copilăria… Hahahaaaa!
Va trebui să ocupăm toate paginile revistei VIVA! ca să vă răspund, dacă o luăm de la copilărie. Eu am totuși 80 de ani. A fost o copilărie, aș îndrăzni să zic, frumoasă, dar acum, dacă st retroactiv să mă gândesc…. Eu am trăit puțin cam special. Părinții mei s-au despărțit când eu aveam 5 ani. Eu am rămas cu tata și cu bunicii materni. Mama mea a plecat din Hunedoara, unde locuiam, și am refăcut cuplul mamă-fiică abia atunci când am revenit în București la facultate.
V-ați petrecut copilăria mai mult la bunici. Cum era pe atunci?
Bunica mea m-a iubit și m-a adorat. Tata pleca la pădure, eu rămâneam când la bunici, când la tata. Eram singură, și atunci toată strada de copii se aduna la noi. Făceam scene, dansam cazacioc… La capătul uliței era o baltă. Iarna îngheța și ne dădeam cu patinele, tăvăleam fânul lui Nicuța Nenii, așa-l chema, care venea cu vacile și ne alunga cu biciul… (râde) Tata era regățean, era de-aici din Ialomița, din comuna Gh. Lazăr, el a făcut o școală de silvicultură, a iesit brigadier silvic și a fost repartizat la Hunedoara.
Dorina Lazăr: „Părinții s-au despărțit și mama a plecat'
Acolo nu existau hoteluri pe vremea aia, și așa s-a nimerit în casa bunicului meu. Bunicii mei aveau doi copii, o fată și-un băiat, iar fata era foarte frumoasă. Mama mea a fost supeeeerbă! Un fotograf din Hunedoara i-a făcut o fotografie care a fost apoi expusă într-o galerie la Roma. El s-a îndrăgostit de ea, s-au luat, m-au făcut pe mine, s-au despărțit… Mama a plecat și în continuare tata a rămas legat de familia socrilor. Era un om tare bun, tare vrednic și tare drept. Și le sunt recunoscătoare și bunicilor, și mamei, și tatălui meu că m-au învățat să fiu dreaptă, cinstită, să nu fur, să-ncerc să nu mint.
E adevărat că în vremea din urmă nici nu mai pot minți prea mult, că uit și mă fac de râs. (râde) Pentru mine ei au fost exemple de energie, de drum în viață ascendent. Bunicii mei au fost oameni foarte, foarte săraci. El era zidar șamotor. A și murit de silicoză. Îi mai plăcea să tragă câte-o dușcă. Fuma. Țin minte că avea tutun și foițe și-și răsucea țigările. Și-avea amnar cu iască. Tușea săracul și-atunci dormeau unul într-o cameră și unul într-o cameră. Și o auzeam pe bunica: „Baje dracu-n dohanu (dohan – tutun) tău, Niculae!. (râde)
Dorina Lazăr: „Mă bătea rău'
Ați avut nu una, ci două mame vitrege. Ați fost așa un fel de Cenușăreasă? Cum ați relaționat cu ele?
Cum să relaționez? (râde) Mai fugeam de-acasă, mai veneam… Glumesc! Eu săream două garduri și eram deja în casa bunicilor. Bietul tata era totuși un om la patruzeci și ceva de ani, cu o profesie care îl ținea departe de casă. Trebuia să îngrijească cineva casa. Era în 46, iar în Hunedoara au venit refugiați din Basarabia și el a cunoscut o doamnă, o funcționară, dacă-mi aduc bine aminte o chema Ani, și nu cred că s-a însurat cu ea, a fost un menaj…
N-am izbutit să ne înțelegem, deși eu nu eram chiar atât de zvăpăiată, dar știu că mă bătea rău. C-am pierdut un ac, că nu am adus apă de la izvor. Și făcea: „Ei, și-acuma porțiaaa! Și eu trebuia să mă așez pe pat și ea mă
bătea cu cureaua. Până a aflat o prietenă, care le-a spus părinților ei, iar părinții au vorbit cu bunicul. Și a aflat tata. A aflat, s-au despărțit…
Am o imagine grozavă în cap, așa, de film. Era iarnă. A încărcat o căruță cu tot ce-avea și-a plecat. Tata s-a aplecat, a luat un bulgăre și a dat după
căruța aia…
Dorina Lazăr: „Plângeam că iar o să am o mamă vitregă'
Au mai trecut un an-doi, iar m-am mutat la bunici, și frații lui din Regat i-au găsit o femeie care fusese și ea măritată și i-au zis: „Hai, vino să-ți iei
nevasta!. Și a plecat tata de la Hunedoara și și-a luat nevasta dintr-o comună de Lângă Fetești.
Ce-mi amintesc e că a venit cu așternuturi, cu perne, cu plapumă, cu velințe și cu o cutie de biscuiți șprițați. Atunci a fost prima dată când am mâncat biscuiți șprițați. Țin minte că stăteam pe podea, mâncam biscuiți și plângeam că iar o să am o mamă vitregă. (râde) Până la urmă, m-a crescut, am conviețuit.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN NUMĂRUL DE MAI AL REVISTEI VIVA! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI.
Sursa foto: Hepta, FLORIN GHIOCA, TEATRUL ODEON, ARHIVA PERSONALĂ
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
