Dieta Irinei Reisler. Cum a reușit să ajungă de la 100 la 50 de kilograme. Se menține așa de aproape 18 ani

Cum îți amintești, privind în urmă, anul în care ai reușit să ajungi de la 100 la 50 de kilograme?
Cu multă bucurie! Totul a fost cu multă bucurie. Bucuria celei mai bune decizii pe care o puteam lua. Bucuria de a face cel mai bun lucru pentru sănătatea mea. Bucuria de a învăța ce înseamnă alimentația sănătoasă. Bucuria de a-mi cumpăra haine tot mai mici. Bucuria de a vedea cum acul cântarului se ducea tot în jos. Bucuria transformării exterioare și interioare. Practic, acela a fost cel mai frumos an din viața mea, anul în care mi-am demonstrat că pot să fac absolut orice îmi propun. La finalul acelui an, nu numai că îmi schimba¬sem înfățișarea radical, dar interiorul meu era unul nou. Mintea mea era alta. Sufletul meu era altul. După acel an, am schimbat totul, de la haine, până la carieră. Singurul lucru pe care l-am păstrat a fost familia. Acel an m-a transformat în cea mai puter¬nică versiune a mea. Din acel an, pentru mine nu a mai existat „nu pot. Eu nu am perceput regimul ca pe o corvoadă. Deloc. Am povestit în carte despre modul în care am trăit, despre cum găteam 3 categorii de mâncare – pentru Anisia, pentru Marius și pentru mine. Atunci am aflat că important este să mâncăm împreună, în jurul mesei, nu să mân¬căm același lucru. Atunci am aflat că mănânc pentru a trăi, nu trăiesc pen¬tru a mânca. Foarte multe lucruri s-au schimbat în acel an… Este anul în care eu am devenit om mare. Mic la stat, mare la sfat, cum s-ar zice. Sigur, au existat și momente grele, momente în care am vrut să renunț, în care simțeam că nu mai pot – vor¬bim totuși despre o luptă lungă și de¬loc ușoară. Dar, în momentele în care îmi era greu, îmi găseam diverse motivații care să mă ridice și să mă ajute să merg mai departe. În proce-sul de slăbire, este nevoie să te întorci către tine, să te privești, să te cunoști. Dacă slăbești doar ca să arăți bine la plajă, kilogramele se vor întoarce îna¬poi. Dacă vrei să slăbești pe termen lung, este foarte important să te reîntorci în viața ta. Așa cum am povestit și în carte, acel an a reprezentat pentru mine cel mai bun curs de autocunoaștere și dezvoltare personală pe care l-aș fi putut face. Nu e simplu. Nici ușor, dar se poate. Iar dacă eu am putut, oricine poate reuși!

Ai simțit că eforturile de a te menține în formă au crescut după ce ai trecut de vârsta de 40? Ce schimbări ai mai făcut pentru a te adapta la trecerea timpului?
De aproape 18 ani îmi mențin greutatea la 55-58 de kilograme. Fără efort. Fără frustrări. Fără să consider că sunt o năpăs¬tuită a sorții, pentru că nu pot înfuleca un platou de prăjituri deodată. Iar asta se în¬tâmplă pentru că, în acel an, am învățat. Despre mine, și despre alimentație. Și pentru că nu vreau să mai ajung la suta de kilograme, nici acum, nici într-o altă viață! Am învățat să mănânc porții mici, de 5 ori pe zi. Îmi pregătesc zilnic caserola cu mâncare. Am câteva principii alimentare pe care le respect cu sfințenie – le-am po¬vestit în detaliu în cartea „De la 100, la 50 de kilograme, pentru cine consideră că pot reprezenta un ajutor. Dacă mi-e poftă de o prăjitură, o mănânc. Dar, imediat, revin la alimentația mea obișnuită. Practic, acesta este marele secret al menținerii: să nu faci din răsfăț o practică zilnică. Cât despre trecerea anilor, nu știu
ce să zic… Grăsimea îmbătrânește. Eu, la 28 de ani și 100 de kilograme, arătam mai în vârstă decât la 45 de ani și 55 de kilo¬grame. Nu mai spun despre felul în care mă îmbrac acum versus ținutele de când eram la o greutate mare. Acum, sunt mai tânără ca la 28 de ani, din toate punctele de vedere. Mă simt mai bine cu mine. Arăt mai bine. Alimentația corectă se vede și pe piele, deci nu mă plâng nici de riduri. Energia este cel puțin ca a Anisiei. Slăbirea nu înseamnă doar cântar și mân¬care. Slăbirea înseamnă evoluție, înseam¬nă transformare, înseamnă tinerețe, în-seamnă încredere, înseamnă împlinire… Îmi pare rău că nu fac parte dintre femeile care spun că, după 40 de ani, au metabolismul lent. Personal, cred că asta este o scuză, un paravan după care se ascund unele doamne care se îngrașă pentru că mănâncă. Metabolismul devine lent din cauza kilogramelor în plus, nu invers. Când slăbim, metabolismul e zglobiu, e ca o căprioară tânără. Așa că, tot înainte, spre 50 de ani! Cu bucuria unei vieți fru¬moase și împlinite. Cu bucuria că îmbă-trânesc frumos. Cu bucurie că fiecare rid este un semn al evoluției. Știți, eu cred că, de cele mai multe ori, și suferința înseam¬nă tot evoluție. Important este să transfor¬măm fiecare întâmplare neplăcută într-o lecție de viață bună. Doar așa putem crește.

Foto: PR, Instagram, Facebook