Să intervievezi un actor cu un palmares ce se apropie de 100 de roluri în film, teatru și televiziune poate fi intimidant, dar este, în egală măsură, o onoare și o bucurie. L-am prins pe Adrian Titieni cu puțin timp înainte de Premiile Gopo, unde a fost nominalizat la categoria Cel mai bun actor în rol principal, și, recunosc, aș fi vrut ca discuția noastră, una încărcată de emoție, sensibilitate, umor și sinceritate, să nu se mai termine… Cu această ocazie, ne-a spus și motivele pentru care a refuzat roluri de-a lungul carierei.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA! DE APRILIE, GRATIS, AICI!
Ne întâlnim într-un moment în care a început să licărească iarăși luminița speranței. Mă refer la contextul pandemic… Cum au fost pentru dvs ultimii doi ani?
Au trecut! (zâmbește) Nu v-ascund faptul că i-am traversat într-o condiție fericită. Din perspectiva activității profesionale au fost foarte multe lucruri de făcut, începând de la școală, proiecte chiar de film, am repetat teatru, n-am resimțit din această perspectivă foarte puternic pandemia. Sigur, sub alte auspicii, așa cum toată lumea le-a resimțit, dar mai precis și mai specific am avut activitate în pandemie. Bineînțeles că circumstanțele exterioare contribuie, influențează, lasă urme și amprente asupra vieților noastre. Faptul că am închis acest capitol e absolut extraordinar, e ca o reîntoarcere la viață cu V mare.
De ce a refuzat Adrian Titieni roluri de-a lungul carierei
Câte roluri ați refuzat de-a lungul carierei și de ce? La castinguri mai mergeți?
Nu știu să vă spun câte roluri am refuzat, dar în principiu am refuzat pentru că ele se suprapuneau. Sunt puține pe care le-am refuzat din pornire, dar am încercat să fiu selectiv pentru că îmi respect profesia și se mai întâmplă ca multe lucruri să nu fie conforme cu rațiunile pentru care eu practic această profesie. Nu sunt foarte multe, n-aș putea să le enumăr, nu le-am contabilizat, în principiu am spus da din respect pentru cel care ne-a ofertat prezența în respectivul proiect. Cu alte cuvinte, nu sunt numeroase, în principiu am spus da.
Citește și: Gina Pistol, filmuleț amuzant cu fiica ei, Josephine.Cum a surprins-o pe micuță
Adrian Titieni: „Mă duc la castinguri pentru că-mi înțeleg cât se poate de bine rolul și statutul’
Mă duc la castinguri pentru că-mi înțeleg cât se poate de bine rolul și statutul. Și asta face parte, tot așa, din ghidajul meu pentru viitorii colegi, pentru studenți: nu-ți depăși competențele, înțelege-ți rolul și funcția pe care le ai în economia respectivului proiect! Pentru că, dacă-ți depășești competenețele și începi să te ocupi de lucruri pentru care alții sunt pregătiți să se ocupe, nu e-n regulă. Amestecăm lucrurile. Și mă duc la casting pentru că regizorul vrea să vadă, chiar dacă-l cunoaște pe Adrian Titieni, cum Adrian Titieni traduce în viață ceea ce el a gândit. Vrea să audă vorbele spuse din gura respectivului actor în relație cu cineva. Dacă există chimie, dacă există comunicare.
Adrian Titieni: „Castingul nu e un moft, e o necesitate absolută’
Castingul nu e un moft, e o necesitate absolută. O respect, o înțeleg și m-am dus de fiecare dată când am fost invitat. Sigur că am ratat foarte multe lucruri, pentru că în lumea noastră mică apar tot felul de chestiuni lipsite de orice fel de consistență și lumea zice: „Aaaa, Titieni nu merge la casting, cum o să-l chemi, mă, nu vine, îți dai seama?!. Nu a fost niciodată cazul și, spun public, nu va fi nici de-acum încolo. Dacă o să fiu valid și lumea o să aibă nevoie de mine, cu tot dragul, oricând, nefăcând niciun fel de diferență între notorietatea regizorului, pentru că până la urmă e regizor, chiar dacă a terminat, chiar dacă n-a terminat.
Adrian Titieni: „În general, rolurile negative sunt mult mai ofertante’
Ați jucat și dramă, și comedie, în zeci de filme și piese de teatru, și îmi amintesc că în „Vlad ați avut un rol negativ, oarecum neașteptat pentru mulți dintre telespectatori. Vi se par mai ofertante rolurile contre-emploi?
În general, rolurile negative sunt mult mai ofertante, pentru că poți să-ți contrazici, într-un fel sau altul, receptorul, care pornește de la o firească și justă etichetare – „a, e rău! – și la un moment dat răul are foarte multe nuanțe, iar când îi dai o sclipire de umanitate, de bunătate, zice: „A, domle, nu-i chiar atât de rău! (zâmbește) E mult mai placid un personaj pozitiv, care nu se poate poate contrazice pe sine. Dacă devine rău, a pierdut și mai tare partida. Deci, nu am criterii de a-mi alege rolurile, toate rolurile sunt în noi înșine.
Adrian Titieni: „Orice fel de rol care te provoacă e interesant’
Circumstanțele, educația, cultura ne profilează diferit pe unul și pe celălalt. Actorul are în expertiza profesională capacitatea de a dualiza anumite potențialități. Și atunci, pornind de la ideea că toate personajele sunt în noi înșine, cred că spectrul pe care-l poate acoperi un actor e foarte larg, fără să ajungem la ideea de contre-emploi. S-ar putea ca el să fie întâmpinat cu un anumit profil caracteriologic și oamenii să zică: „Domle, i s-ar potrivi numai rolurile de genul ăsta.
Dar cu puțină străduință din partea regizorului, de altfel, au fost experimente cu actori care au contrazis mentalul colectiv – „a, nu mi-am putut imagina că actorul ăsta face un lucru atât de diferit – și au fost pariuri ale regizorilor că pot scoate din eventuala manieră sau încartiruire într-un anumit gen un actor și au reușit. Orice fel de rol care te provoacă e interesant și, dacă nu te provoacă din scriitură, datoria actorului e să găsească modalități, prin propria creativitate, inventivitate, să-l facă ingurgitabil și să ajungă la public.
CITEȘTE INTERVIUL INTEGRAL ÎN VIVA! DE MAI! REVISTA SE GĂSEȘTE LA PUNCTELE DE DIFUZARE A PRESEI!
Sursa foto: PR, Hepta