Crăciunul are un farmec deosebit pentru Paul Surugiu! Fuego ne-a povestit cât de mult îi lipsește turneul anul acesta, pe fondul pandemiei de COVID-19, cât de mult își dorește să transmită emoție și ca sărbătorile să fie un prilej de bucurie pentru toată lumea. Artistul a făcut o călătorie în timp și ne-a povestit cum petrecea Crăciunul în copilărie și ce înseamnă această sărbătoare pentru el.
CITESTE TOATA REVISTA VIVA! DE NOIEMBRIE, GRATIS, AICI!
Nu pot să nu amintesc despre faimoasele tale concerte de la Sala Palatului sau despre turneele de colinde. Anul acesta, pentru prima oară în 15 ani, fanii tăi nu au mai avut bucuria să te vadă, iar pierderile, din păcate, sunt nu doar de natură financiară, ci și sufletească. Cum ai perceput despărțirea de publicul tău?
Într-adevăr, va fi primul an, după o lungă tradiție, de 15 ani, când nu voi lua țara la pas, cu turneul meu de colinde. Aici nu sunt esențiali banii, ci faptul că nu pot continua, nu pot aduce bucuria sărbătorii, nu mă pot manifesta așa cum sunt obișnuit. Am amânat până acum de patru ori super-concertul SIMFONIC de la Sala Palatului, pe care-l pusesem la punct până la cele mai mici detalii, cântând alături de 150 de artiști pe scenă.
Sper că pe 21 mai 2021 să pot ține acest concert. E ciudat să vezi că se apropie luna decembrie și tu ești țintuit! E un sentiment pe care nu-l pot descrie și, chiar dacă voi încerca să vin cu alternative pentru public, senzația aceea nu va fi înlocuită. Eu sunt artistul care-i permanent pe drumuri și pe care acest lockdown nu doar că l-a lovit, așa, la modul general, ci l-a și demoralizat, i-a dat cu o virgulă mare. M-a făcut să înțeleg mai bine că viața și lumea întreagă stau sub semnul relativității și că în orice moment totul se poate schimba complet, fără drept de apel și fără posibilitatea de a riposta noi în vreun fel!
Fuego: „Îmi lipsește mult turneul de colinde!”
Tu ești, fără doar și poate, un simbol al Crăciunului. Bănuiesc că te întristează faptul că Sărbătorile nu vor mai fi ce-au fost, probabil multă vreme de acum încolo. Ce îți lipsește cel mai mult în această perioadă?
Îmi lipsește mult turneul de colinde! Îmi lipsesc chipurile pline de bucurie ale celor care ascultă și pe care-i bucură muzica mea, la scenă, în sala de spectacol! Îmi vor lipsi ritmul alert, nebunia frumoasă a perioadei, târgurile de Crăciun și satisfacția de a vesti această sărbătoare prin toată România! Dar nu fac o dramă din asta și știu, sunt sigur, că la un moment dat viața își va relua cursul ei, chiar dacă nu va mai putea fi ce a fost înainte!
Încerc să vin cu muzică frumoasă și ediții de sărbătoare la TVR 2. Dincolo de galele duminicale, pe 25 decembrie, de la ora 15.00, la TVR 2, veți urmări un program special, un Crăciun regal, cu mine și invitații mei, la Palat! Voi avea alături prieteni dragi, mari artiști ai României, care vin cu muzică de colecție și amintiri de suflet – Irina Loghin, Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanțu, Valeria și Traian Ilea, Ovidiu Komornyik, Sanda Ladoși, Margareta Clipa și Vlad Crețu!
Fuego: „Crăciunul de cândva avea aer de simplitate”
Cum erau Crăciunurile de altădată, cele petrecute la Turda? Care este cea mai dragă amintire din copilăria acelor vremuri?
Crăciunul de cândva avea aer de simplitate. Nu ne încărcam memoria cu prea multe și treceam totul prin suflet. Toată strada mirosea a cozonaci, noi eram de la prânz, în Ajun, la colindat, pe la toate scările, iar în casă se pregăteau bunătăți. Turda era așa, ca într-un basm, de Sărbători. Așa perceam atunci. De la prima zăpadă dădeam iama în curtea școlii și ne jucam, făceam cazemate, ne luptam cu bulgării, eram afară și eram căliți. Nu postam pe Facebook când apăreau primii fulgi şi nici selfie-uri cu bradul nu aveam – dar asta nu înseamnă că momentele respective aveau mai puțină valoare. Din contră! Bucuria era mult mai vie!
În inocența noastră, eram fascinați de „întâmplările iernii, de ninsori, de zăpezi, de țurțuri atârnați în fereastră, aşa cum eram fascinați şi de fructele exotice pe care le procurau părinții cu atâta greutate – mai ales de mirosul portocalelor, care umplea toată casa. Ne fermecau toate pregătirile de Crăciun: curățenia mare, împodobitul bradului, gătitul bucatelor tradiționale, aşezarea mesei cu un dichis anume… Din toate casele răsunau colinde. Pe străzi, oamenii dădeau la lopată şi nu făceau aşa mare caz, dacă nu apăreau utilajele de deszăpezit, deşi zăpezile de altădată erau mult mai bogate!
Fuego: „Mama îmi făcea poftele, dar nu mă menaja peste măsură!”
Povestește-ne puțin despre copilul Paul! Ai fost un puști răsfățat sau dimpotrivă? Care a fost cea mai mare năzbâtie pe care ai făcut-o și cum ai fost pedepsit?
Răsfățat peste măsură n-am fost, dar nici eu nu eram un puști răzgâiat, care să facă prea multe boacăne sau care să greșească enorm. Nu, eram pus pe șotii, mai făceam năzbâtii, dar niciodată nu le-am creat probleme majore alor mei! Mai depășeam ora de intrat în casă, mai stricam câte ceva, furam bomboanele din brad și lăsam staniolul. Mama îmi făcea poftele, dar nu mă menaja peste măsură!
Mai luam și câte-o mustrare, mai eram pedepsit să nu ies afară câteva zile, dar toate au fost în așa fel încât am crescut într-un mod armonios, fără extreme, cu ideea că nu totul mi se cuvine neapărat și că trebuie să lupt ca să dobândesc ceva! Năzbâtii mai mari am făcut când am crescut, când eram absorbit de repetiții și muzică și uitam să mai ajung acasă sau când mai lipseam de la școală tot pentru vreun spectacol sau vreo repetiție! Cred eu că ai mei au știut, dincolo de orice altceva, să-mi fie prieteni și relația noastră a stat sub semnul acestei oneste atitudini! Și peste timp le-am devenit și eu prieten și le-am fost aproape!
Sursa foto: Facebook, PR
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
