Corina Dănilă se pregătise intens pentru Facultatea de Medicină, dar în cele din urmă a dat la Teatru și a devenit actriță! Vedeta ne-a povestit în detaliu cum a luat această decizie și cum a reacționat familia când a auzit despre schimbarea de ultim moment în carieră și cum a fost să facă parte din prima generație de studenți de la IATC de după Revoluție.
CITEȘTE REVISTA VIVA! DE FEBRUARIE, GRATIS, AICI!
Pe vremea aceea, programul la televizor dura două ore și divertismentul de calitate se dădea cu porția… Iar în Pașcani nu exista teatru. Atunci, de unde până unde dorința de a deveni actriță?
Ideea de a da la Teatru s-a clădit ușor, ușor în subconştient. Nu lipseam niciodată din faţa televizorului, urmăream cu religiozitate toate spectacolele de teatru TV difuzate de TVR. Aşa i-am „cunoscut pe toţi marii noştri actori! Mă fascinau! Mică fiind, colec-ţionam vederi cu actori, din acelea de 2 lei. În Paşcani, exista un chioșc de ziare unde vindea nea Petre, un bătrânel extraordinar, care-mi punea deoparte câte două-trei din fiecare, pentru ca eu să pot face schimburi cu alţi copii.
Corina Dănilă: „Părinții mei au primit vestea că dau la Teatru cu destul scepticism'
Părinții tăi cum au reacționat când au aflat că vrei să dai la Teatru după ce te pregătiseși pentru Medicină? Cu siguranță își doreau o profesie mai „de viitor pentru fiica lor.
Gândul de a da la IATC a fost o descoperire, a venit ca o eliberare de care aveam nevoie. În liceu eram un copil studios și olimpic, mă pregăteam intens pentru Medicină. Pe vremea lui Ceaușescu, dacă erai bun, făceai o facultate respectabilă, aveai o meserie bună şi… în general, totul era prestabilit. După decembrie 1989, am îndrăznit să visez şi am decis să nu mai dau admitere la Facultatea de Medicină. A urmat o „revoluţie în familie. I-am spus tatălui meu că nu sunt în stare să iau în mâini viaţa unui om, dar știu sigur că sunt în stare să urc pe o scenă şi să fac sufletele oamenilor să vibreze. Ai mei au primit vestea cu destul scepticism, fiindcă nimeni din familia noastră nu mai încercase această carieră. Știam că am nevoie de pregătire, de un repertoriu bine structurat.
Corina Dănilă: „Cu tata de mână, am bătut la ușa cabinei lui Alexandru Hasnaş de la TNB'
Cu tata de mână, am bătut la ușa cabinei lui Alexandru Hasnaş de la TNB (în tinereţe, ai mei au stat în gazdă la familia Hasnaş) și am cerut ajutor. Așa i-am cunoscut apoi pe Victor Moldovan și pe Tatiana Constantin. Ei m-au ajutat să înțeleg ce înseamnă pregătire, repertoriu, energie. Dorință aveam! Aşa a început drumul meu în lumea asta fascinantă a teatrului. Am ştiut de atunci că asta voi face în viaţă: voi lucra cu sufletul omului…
Citește și: Cum a slăbit Corina Dănilă 20 de kilograme și ce dietă ține acum:„Evit la maximum…' / EXCLUSIV
Corina Dănilă: „Cu toate că mă pregătisem, nu îndrăzneam să sper că voi fi admisă'
Dacă nu mă înșel, ai făcut parte chiar din prima generație de studenți de după Revoluție. Cum a fost experiența asta pentru tine? Ce a însemnat să intri la o facultate cu zeci de candidați pe loc, din prima?
Cu toate că mă pregătisem, nu îndrăzneam să sper că voi fi admisă. Ideea mea era să parcurg întreg examenul, cu toate etapele eliminatorii, ca să văd cum e şi să înţeleg mai bine cum să mă pregătesc pentru anul următor. Am trecut prin toate etapele examenului, așa cum îmi propusesem, și am fost admisă a treia pe listă, cu nota 10. În toamna anului 1990, prima generație de studenți la IATC, de după 89… Persoana care a însemnat enorm pentru formarea mea ca actor a fost regizorul Iani Cojar, un dascăl senzaţional, la clasa căruia fusesem, de altfel, repartizată. El te ghida şi te făcea să-ţi pui întrebări, să-ţi descoperi răspunsuri. Tu trebuia să experimentezi cu tine însuţi, ca să te dezvolţi. L-am întrebat, spre sfârşitul facultăţii, ce anume l-a determinat să mă vrea la clasa dumnealui. Mi-a răspuns: „Erai ca o foaie albă de hârtie, curată, fără nicio ștersătură, pe care mie mi-a fost uşor şi plăcut să scriu. Un maestru!
Corina Dănilă, despre debutul ca actriță
În profesie ai pășit cu dreptul, aveai doar 22 de ani când ai debutat în „Crucea de Piatră, cu un rol extrem de ofertant și, în egală măsură, dificil pentru o tânără. Cum a fost experiența asta pentru tine? Și… cum au reacționat părinții tăi când și-au văzut fiica jucând rolul unei prostituate?
Filmul este extrem de provocator pentru un actor. Poţi începe cu sfârşitul, continui apoi cu începutul şi termini cu mijlocul poveştii. Într-o astfel de situaţie, actorul trebuie să aibă personajul la degetul mic, să fie la dispoziţia regizorului şi să se arunce în apa unde zice el. Eu am avut norocul să lucrez în facultate la un film de scurtmetraj, cu regizorul Gheorghe Preda, coleg cu mine pe-atunci. „Cântarea Cântărilor este şi acum un film-etalon pentru studenţii de la Facultatea de Film. Tot în 92, am mers la o audiţie pentru „Crucea de Piatră şi am avut bucuria să lucrez cu Andrei Blaier.
Au fost zile cu emoţie şi cu bucurie, fiind pe platoul de filmare alături de actorii pe care-i „cunoșteam din copilărie, de la Teatru TV sau din filme: Florina Cercel, Dorina Lazăr, Margareta Pogonat, Coca Bloos, Gheorghe Dinică, Ilarion Ciobanu, Ernest Maftei. Filmul realizat de Andrei Blaier are personaje bine construite, multe dintre ele cu valoare de simbol pentru obiceiurile vremii. Nici nu mai ştiu când a ajuns filmul să ruleze în Paşcani, dar ai mei l-au primit cu curiozitate şi au urmărit povestea desființării caselor de toleranță din 49, un cadou oferit „tovarășului Stalin de către puterea comunistă de după Al Doilea Război Mondial.
Cel mai nou VIDEO
Urmărește-ne pe 
